Tag Archives: ongs

Interviul săptămânii la mihailmusat.ro

La începutul săptămânii am răspuns la invitaţia de a scrie despre ce face CROS pe blogul lui Mihail Muşat. Am răspuns câtorva întrebări despre de mine ca om, despre cum a apărut ideea CROS, cât timp ne-a luat să o punem în practică sau care este impactul ei acum. Rezultatul e mai jos şi îi mulţumesc lui Mihail pentru întreaga iniţiativă şi pentru că a ales să ne promoveze. Din aceaşi serie vă recomand şi interviul lui Ştefan Pălărie de la Şcoala de Valori.

——————

Bine te-am regasit la al doilea articol din seria interviul saptamanii. Saptamana aceasta am invitat sa ne povesteasca despre el si despre CROS pe Traian Bruma. Pe Traian il cunosc de anul trecut. Am auzit intai de CROS si tot ce auzeam sau citeam despre aceasta organizatie era de bine. Asa ca, am fost foarte incantat si impresionat cand l-am intalnit pe Traian. Ce imi place foarte mult la el este ca e un om care gandeste pe termen lung si care are incredere maxima in visul lui. Prin asta, inspira cu o foarte mare usurinta oameni valorosi sa i se alature lui si CROS pentru a face o revolutie in educatie. Mai multe, in randurile de mai jos…

Mulţi dintre actualii voluntari în organizaţii studenţeşti vor fi agenţi de schimbare în societate, antreprenori şi profesionişti valoroşi şi ne bazăm pe ei că vor avea mult impact în transformarea României.

Salut! Sunt Traia Brumă, de la CROS. Când nu mă ocup de CROS ies cu rolele sau merg la munte cu placa.

Din când în când mai joc câte un şah cu un prieten şi tot zic că îmi fac timp de un Starcraft sau Heroes III. De curând am descoperit şi boardgames – deci îmi cam plac jocurile de strategie. Am “crescut” cu Implant pentru Refuz şi Rage Against The Machine şi muzica asta mă defineşte cel mai bine şi azi, chiar dacă majoritatea prietenilor au “depăşit etapa asta” sau n-au suportat niciodată “zgomotul acesta”. Pentru viitor, mi-am propus să învăţ să cânt la tobe, să zbor aşa (wingsuit flying) şi să călătoresc în spaţiu. :)

Am dat la Politehnică pentru că eram fascinat de ştiinţă şi tehnică. Aveam în plan să învăţ bine inginerie şi să pornesc o companie împreună cu 2-3 colegi. După trei semestre de Politehnică eram revoltat şi încercam să îmi conving câţiva colegi să facem un site pe care să criticăm profesorii. Aşa am ajuns la organizaţia studenţilor. Vreo trei ani mai târziu coordonam un proiect naţional de promovare a procesului Bologna ca instrument de schimbare a învăţământului superior din România. Din gaşca de atunci, 5 oameni sunt acum în CROS. Aveam o sesiune, în cadrul unui training, despre  “universitatea perfectă”. Aşa am început să visăm la cum ar putea fi o universitate. Pe măsură ce viziunea devenea mai puternică, ne convingeam că aceia de la care noi aşteptam să o transforme în realitate nu prea vor şi nu prea pot. Astfel, în 2007, fără bani şi fără altă experienţă decât cea din organizaţii studenţeşti, ne-am hotărât să dezvoltăm de la zero o universitate alternativă … oricât de mult ne-ar lua şi oricât de greu ar fi. CROS este primul pas şi în acelaşi timp nucleul acestei viziuni.

Am fondat CROS în 2007. Acum avem deja un model alternativ de educaţie pe care îl punem în practică împreună cu 23 de organizaţii studenţeşti şi aproximativ 120 de voluntari din aceste organizaţii. Modelul alternativ de educaţie prinde contur în comunităţile de practici HRemotion şi New Media School, unde în primul rând învăţăm oamenii să înveţe singuri,  în ritmul lor. Facem asta prin consiliere pentru autonomie în învăţarecoaching şi mentorat. Apoi învaţă împreună, unii de la ceilalţi pentru că fiecare face ceva pe bune, într-o organizaţie studeţească. Şi invităm profesionişti să ne ţină traininguri, avem 3 Kindle care se plimbă prin comunităţi, un wiki intern unde adunăm resurse de învăţare şi o platformă de comunicare prin care schimbăm resurse şi pornim conversaţii. Noi oferim resurse, dar nu impunem un traseu. Fiecare îşi construieşte propria lui dezvoltare. E un model alternativ pentru care primim feedback foarte bun. Mai avem nevoie de încă trei ani pentru a dezvolta tot ce facem acum până la stadiul de universitate alternativă în toată regula. De ce aşa puţin? Pentru că există oameni care cred în noi, care ne susţin şi noi avem o viziune clară, frumoasă despre educaţie, avem energia şi motivaţia să facem lucrurile bine, într-un mod susţinut. De ce aşa mult? Pentru că încă nu am învăţat să atragem destule resurse şi aici avem principala limită la cât de repede putem creşte. Iar a doua e legată de faptul că relaţiile între oameni, încrederea, cultura unei comunităţi sunt lucruri care cresc organic şi pe care le poţi grăbi, dar nu foarte mult.

Îmi aduc aminte de prima parte a lui 2008 – vreo 6 luni in care toate ieşeau pe dos. Lucram deja de vreo 6 luni la strategia CROS care nu se mai termina. Începeam să ne îndoim că e un lucru care merită … ne întrebam dacă în ritmul asta vom ajunge vreodată să mai facem ceva. M-am lăsat convins să depunem un proiect la Tineret în Acţiune în care eu nu prea credeam. Nu vroiam să facem proiecte fara să avem o strategie şi o viziune în spate la care acestea să contribuie. Dar am acceptat de teamă că dacă continuam să nu facem altceva decat strategii şi planuri – ne pierdem toată energia. Din 4 câţi eram, am cam ramas cu proiectul în braţe şi am ajuns să fac aproape singur un proiect pentru care credeam că nu e momentul. CROS înca nu era în priorităţile niciunuia dintre noi. Încă nu aveam o sigla şi o identitate şi începeam să cred că n-o să găsim vreodată unele care să ne placă şi să ne reprezinte. În tot contextul acesta, am avut o discuţie care m-a dezechilibrat şi pentru o perioadă, mi-am pierdut încrederea. Dar apoi am terminat proiectul şi a iesit foarte bine, am mers 3 zile în afara Bucureştiului şi am terminat în sfârşit strategia, începeam să ne facem loc în program pentru CROS şi în toamna am fost selectaţi pentru Proiect 1000 datorită căruia am ajuns să avem o identitate vizuală care ne reprezintă şi ne place foarte mult. Cum am trecut peste obstacolul asta? Am tras mai tare când am dat de un moment mai greu. Câteodată e atât de simplu :)

În general mi se pare că orice obstacol poate fi depăşit şi nu văd cum l-ai trece dacă ţi se pare de netrecut. Trebuie sa crezi ca se poate rezolva si sa cauti solutii, sa fii perseverent chiar daca nu iti iese din prima. “Fie că tu crezi că poţi sau că nu poţi, oricum ai dreptate”.

CROS prin comunităţile de practici HRemotion şi New Media School oferă un mediu de dezvoltare bogat pentru 120 tineri şi mediul acesta chiar face diferenţa în dezvoltarea lor. Prin ei, avem impact şi în organizaţiile studenţeşti în care activează deoarece ei sunt oameni cheie în aceste organizaţii. Mulţi dintre actualii voluntari în organizaţii studenţeşti vor fi agenţi de schimbare în societate, antreprenori şi profesionişti valoroşi şi ne bazăm pe ei că vor avea mult impact în transformarea României.

Şi mai e un mod în care observ că avem impact. Cred că suntem una dintre organizaţiile inovative în educaţie şi reuşim să inspirăm oamenii să aibă încredere că educaţia se poate face şi altfel decât se întâmplă ea acum la scară largă. Arătând că putem face educaţie în aşa fel încât ea să încânte şi să transforme vieţi, suntem şi noi, şi cei din jurul nostru mai optimişti faţă de viitor.

Perspectiva de viitor e următoarea:

pasul 1 – avem o universitate alternativă (5 ani);

pasul 2 – a) univesitatea generează o masă critică de tineri puternici, conectaţi între ei care au experimentat un model alternativ, bazat pe autonomie; b) în jurul nostru există o reţea de oameni care au încredere în acest model (cam 5 ani);

pasul 3 – tinerii de care vorbeam, împreună cu cei pe care i-a convins modelul şi filosofia din spate, dezvoltă proiecte de transfer de bune practici, comunicare, formare, consultanţă, lobby şi advocacy sau antreprenoriat în educaţie, până când bulgărele începe să se rostogolească singur (10 ani).

În educaţie se întâmplă o revoluţie. Peste tot în lume. Dar majoritatea tinerilor de astăzi nu vor mai fi tineri până când schimbările ajung în şcoli şi universităţi. Revoluţia felului în care învaţă şi se dezvoltă trebuie să înceapă acum, în fiecare dintre ei.

Scurtă biografie

[Până găsesc timp să scriu pagina “Despre mine” m-am hotărât să postez lucruri pe care deja le-am scris prin alte părţi. Le veţi găsi în categoria “despre mine“.]

———————–

16 febuarie 2010 – mesaj de prezentare pe grupul GRSP – Educaţie

Am devenit interesat de învăţământ superior acum 6 ani când eram student la Politehnica din Bucureşti. Eram cam nemulţumit în general de ce se întâmpla şi în anul II, o materie de care eram interesat, a fost o mare dezamagire. Cel mai greu mi-a fost să accept că noi studenţii nu aveam niciun cuvant de spus. Nici despre ce învăţăm, nici despre cum învăţăm iar când avem un profesor care copia demonstraţia de pe foi pe tablă, noi trebuia să acceptăm şi să mergem mai departe. Dupa 3 semestre de investit toata energia în cursuri şi examene simţeam că e degeaba. Algebră, Analiză I, Analiză II, Matematici speciale, Organe de maşini … nu se lega nimic nici pentru mine nici pentru colegii mei. Majoritatea nici nu se străduiau. Important pentru ei era să ia 5-ul sau să ia bursă, nu sa înveţe cu adevarat ceva. Dacă te uiţi cu atenţie şi cu spirit critic, notele în Politehnică şi dezvoltarea profesională autentică nu sunt prea bine corelate.

Aşa am ajuns să mă implic în organizaţia studentilor din facultate pe care, împreună cu alţii, am construit-o de la zero. În paralel am devenit vicepreşedinte în ANOSR – Alianţa Naţională a Organizaţiilor Studenţeşti din România unde mă ocupam de “educaţional”. În ANOSR am fost implicat aproape 5 ani, în care:

  • am redactat documentele de poziţie şi comunicatele ANOSR pe educaţie, am organizat şi participat la proteste, am cunoscut 5 miniştri ai educaţiei şi mulţi oameni implicaţi în învăţământul superior, am organizat conferinţe şi dezbateri şi am participat la foarte multe etc
  • am coordonat Săptămâna Bologna în Universităţi, un proiect care promova Procesul Bologna ca instrument de schimbare a învăţământului superior. A fost desemnat “Cel mai bun proiect pe educaţie şi cercetare în 2006” la Gala Societăţii Civile. Uitandu-mă înapoi, a fost o picatură într-un ocean.
  • ultimii aproape 2 ani am reprezentat ANOSR în consiliul de conducere ARACIS unde am conceput şi aplicat sistemul de selecţie şi training al studenţilor care merg în evaluările externe ale universităţilor

La sfârşitul celor 5 ani care au coincis şi cu absolvirea Politehnicii am decis că vreau să lucrez în educaţie, nu în inginerie.  Şi că nu mai sunt interesat de politici educaţionale. Am descoperit că îmi place mai mult să ţin traininguri sau să concep programe de formare decât să vorbesc despre cum ar trebui să facă alţii asta. Din aprilie 2008 până în decembrie am coordonat un program de formare de formatori de tineret desfăşurat în 14 centre universitare. Probabil a fost cel mai mare program de formare de formatori din România.

În prezent am renunţat la orice alte activităţi pentru a mă dedica organizaţiei pe care am înfiinţat-o în urma cu doi ani şi a cărei viziune este să construiască un model alternativ de educaţie superioară.

5 recomandări video pentru HRişti

Vineri am fost invitat la VIP să vorbesc echipei de HR despre motivaţie şi am o veste bună:  noua generaţie de ONGSişti e foarte tare!

Dragi membri VIP. A fost o plăcere să petrec 2 ore cu voi :). Şi pentru că v-am spus că rămâne o conversaţie deschisă, m-am gândit să vă fac o recomandare. E vorba de o colecţie de câteva prelegeri relativ scurte şi fascinante despre motivaţie, împlinire, creativitate, talent sau pasiune. Împreună, cele câteva filmuleţe sau cărţile pe care se bazează mi-au influenţat enorm felul în care mă înţeleg pe mine, oamenii din jur şi latura umană a organizaţiilor şi îmi fac datoria de a le da mai departe în speranţa că vă vor inspira şi pe voi.

Feedback-ul e binevenit :)

Tony Robbins discusses the “invisible forces” that motivate everyone’s actions — and high-fives Al Gore in the front row.

Career analyst Dan Pink examines the puzzle of motivation, starting with a fact that social scientists know but most managers don’t: Traditional rewards aren’t always as effective as we think.

Mihaly Czikszentmihalyi asks, “What makes a life worth living?” Noting that money cannot make us happy, he looks to those who find pleasure and lasting satisfaction in activities that bring about a state of “flow.”

Martin Seligman talks about psychology — As it moves beyond a focus on disease, what can modern psychology help us to become?

Sir Ken Robinson returns to the RSA to share new thinking on ‘The Element’ – the point at which natural talent meets personal passion.

Interviu blogunteer.ro

În vară am fost speaker la Branding Romania 2010. După prezentare, am răspuns câtorva întrebări ale unui voluntar de la blogunteer.ro. Mai jos aveţi articolul şi răspunsurile mele.

Traian Bruma a fondat, impreuna cu membrii Sindicatului Liber Studentesc, Organizatia Studentilor din Inginerie Electrica (OSE). Pe o perioada de doi ani a activat ca vicepresedinte al Aliantei Nationale a Organizatiilor Studentesti din Romania (ANOSR), dezvoltand departamentul educational. De asemenea, a coordonat programul NEXT, Saptamana Bologna in universitati si programul de selectie si formare a studentilor evaluatori ARACIS (Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior). Activeaza in domeniul educatiei non-formale pentru tineri, fiind pasionat de sporturile extreme, jocurile de strategie si de educatie.

L-am cunoscut pe Traian Bruma in cadrul scolii de vara “Branding Romania- Yes, we can!”, eveniment organizat de Clubul Liderii Mileniului Trei la Olanesti, in judetul Valcea, in perioada 26 august- 1 septembrie 2010.

In cadrul evenimentului, Traian a abordat tema procesului decizional si a procesului de invatare, structurandu-si prezentarea in puncte-cheie usor de urmarit de catre participanti. La finalul prezentarii, a acordat un interviu pentru Blogunteer, vorbindu-ne despre importanta voluntariatului prin raportare la sistemul de invatamant si la tanara generatie.

1. Ce inseamna voluntariatul in contextul societatii actuale?

Primul nivel la care ajungi sa intelegi voluntariatul, odata ce incepi sa-l faci, e pentru ca e util, pentru ca te ajuta in cariera, pentru ca inveti sa faci lucruri practice, pentru ca incepi sa cunosti oameni si pentru ca ti se prezinta tot felul de avantaje directe. Daca ajungi sa faci cu adevarat voluntariat si ajungi sa fii implicat in cauza organizatiei pentru care lupti, iti dai seama ca de fapt nu faci voluntariat pentru avantajele astea. E ceva mai mult de atat. Intelegerea mea de acum asupra voluntariatului e ca e un lucru esential al conditiei umane sa ajungi sa faci lucruri pentru ca asa vrei tu, nu pentru ca spune altcineva. La scoala, pana in clasa a XII-a, altcineva iti spune ce sa faci si dupa facultate e foarte probabil ca altcineva sa-ti spuna ce sa faci intr-un sistem mare, gen corporatie. Mi se pare critic sa experimentezi, ca om, ce inseamna sa faci un lucru pentru ca asa vrei tu si sa vezi ce iese din asta, cum te simti si daca poti sa gestionezi toate lucrurile acestea. Asta a fost pentru mine voluntariatul in organizatii studentesti. A fost sansa sa descopar cum e sa fac lucruri ca asa vreau eu, nu ca mi le zice altcineva. Dupa ce faci asta si vezi ca merge, nu o sa mai vrei niciodata sa te intorci la a face lucruri pentru ca primesti o recompensa.

2. Cum si in ce fel contribuie voluntariatul la dezvoltarea personala?

In primul rand, iti da posibilitatea sa vezi cum e sa fii autonom. Voluntariatul te invata sa fii autonom. Dupa asta, sunt zeci de mii de moduri in care contribuie (zambeste). Inveti toate lucrurile practice pe care nu le inveti in sistemul formal de invatamant: sa lucrezi cu oamenii, sa conduci proiecte, sa conduci organizatii, sa scrii articole, sa faci site-uri, sa lucrezi in diverse soft-uri. Inveti de la lucruri complexe, cum ar fi sa dezvolti organizatii si proiecte, pana la chestii marunte.

3. Consideri ca voluntariatul este un element de start in cariera pentru tinerii de astazi?

Daca ai putea sa faci voluntariat toata viata, ar fi excelent. Daca nu, poate sa fie un element de start si un element catre care aspiri. Sa ai o perioada in care 5-10 ani faci lucruri din alte motive, poate vrei sa-ti iei o casa, dar ideal ar fi ca la un moment din viata ta sa ajungi in punctul in care ceea ce faci sa fie egal cu ceea ce-ti doresti sa faci.

4. Care ar fi calitatile principale ale unui voluntar?

Cred ca initiativa e o mare calitate. Mai este vorba de dorinta de dezvoltare: sa vrei sa cresti, sa simti ca vrei sa faci lucruri. Sa ai energie- asta e foarte important pentru ca voluntariatul e foarte posibil sa-l faci in paralel cu scoala sau job-ul si atunci e nevoie de multa energie.

5. Cum vezi sistemul de educatie in prezent? Care ar fi principalele calitati si defecte ale acestuia?

Sistemul nu are nicio calitate si sunt foarte sigur cand spun asta. In schimb, sunt elemente ale lui, sunt oameni pe care ii intalnesti in sistemul de educatie care au multe calitati. Sunt profesori extraordinari, sunt materii care sunt foarte interesante si te pot prinde la un moment dat. Prin sistem inteleg felul in care toate astea sunt aranjate, felul in care sunt aranjate materiile, profesorii, incat tu sa ai un parcurs. Felul in care sunt aranjate nu are nicio calitate, are numai defecte. Noroc ca mai exista materii si profesori plini de calitati.

6. Din cauza sistemului educational din prezent, elevii ajung sa fie oarecum restrictionati din punctul de vedere  al creativitatii. Cum mai poate fi dezvoltata creativitatea in acest context?

Raspunsul este valabil la multe lucruri: learning by doing (inveti facand). Eu am invatat sa fiu creativ atat cat sunt acum in organizatii studentesti pentru ca faceam proiecte de la zero. Asta inseamna sa fii creativ: sa creezi lucruri acolo unde nu erau. Viata reala iti pune foarte multe provocari pentru creativitate. Trebuie doar sa iesi din viata asta structurata de altcineva si sa intri in viata reala, sa vezi care sunt problemele, sa ti le asumi. In momentul in care ai vazut o problema si vrei sa o rezolvi, incearca sa devii creativ ca sa se intample asta.

7. Care sunt instrumentele care ne ajuta sa iesim din acest sistem? In afara de voluntariat, ce altceva mai vezi?

Exista un singur instrument: mintea ta. Sa iesi din sistem nu inseamna sa pleci de la scoala. E si asta o varianta, dar e extrema si nu cred ca buna pentru multi oameni (zambeste). Mintea ta e cel mai bun instrument sa iesi din sistem. Sa fii intr-un sistem in care iti conduci singur educatia, stii ce ai de facut, stii ce-ti trebuie, ce nu-ti trebuie, iti cauti oportunitati, alegi ce faci cu viata ta si cu timpul tau, te gandesti la cat timp trebuie sa acorzi scolii, de exemplu, si te gandesti daca iti place sau nu si dupa aceea faci ce e de facut. E doar un salt mental pe care trebuie sa-l faci. Nu se ocupa nimeni de educatia ta, nici scoala, nici altcineva, tu trebuie sa faci asta.

8. Cum vezi un sistem de invatamant modern?

Un sistem modern ar fi asa: ar trebui sa functioneze nu ca un proces tehnologic, asa cum e acum, ar trebui sa functioneze ca un proces organic. Deci in loc sa ne comportam cu oamenii ca si cum am fabrica piulite, sa ne comportam cum ne comportam cu plantele cand le cultivam. Planta creste ea singura, nu trebuie sa tragi de ea sa creasca. Asta inseamna ca ce trebuie sa faca un sistem de educatie e sa ofere resursele fara sa ingradeasca, fara sa dea planuri pentru oameni, fara sa te oblige sa faci lucruri. Trebuie doar sa fie acolo cu resursele. Educatia e un proces care sustine procesul de dezvoltare personala naturala a fiecaruia dintre noi si trebuie sa-si asume acest rol neintruziv.

9. Ce mesaj ai pentru tinerii aflati la inceput de cariera?

Vreau sa stie ca in educatie, in lume, in acest moment, in toata societatea se intampla o revolutie si educatia e un domeniu in care cu atat mai mult se intampla o revolutie. Peste tot in lume. Pana ajunge aceasta revolutie la noi, ei nu vor mai fi tineri. Asta inseamna ca revolutia pentru ei trebuie sa inceapa in ei, sa nu se astepte sa se transforme sistemul inainte. Revolutia incepe cu ei, in ei.

Drum în drept

M-am specializat în Private Equity, de care nici măcar n-am auzit în facultate. – Irina Anghel, antreprenor

Joi particip la o dezbatere organizată de ELSA Bucureşti, cu ocazia lansării ghidului de carieră Drum în Drept. E un proiect făcut cu multă pasiune şi atenţie la detaliu şi e un exemplu pentru genul de material pe care ar trebui să-l pună la dispoziţie fiecare facultate studenţilor săi. Dacă e făcut chiar de studenţi, e cu atât mai bine.

Ghidul e plin cu oportunităţi pentru studenţii la drept, interviuri cu profesionişti din diverse zone profesionale ale dreptului, exemple de succes şi cateva articole dedicate educaţiei non-formale. Am şi eu un articol acolo: “Nu lăsa şcoala să-ţi strice educaţia” – motiv pentru care m-au invitat la dezbaterea de joi.

Citind câteva articole din ghid, am văzut că argumentele mele sunt susţinute de traseele multor jurişti de succes. Sper ca împreună cu ceilalţi invitaţi să-i convingem pe studenţii de la drept să-şi scoată capetele din cărţi şi să îşi conducă singuri dezvoltarea şi către bogăţia de oportunităţi din afara facultăţii.

Mă duc acolo foarte curios să aflu cât de deschişi sunt studenţii de la drept către ideea de educaţie în afara facultăţii, condusă chiar de ei. Mulţi mi-au zis că sunt prea ocupaţi cu tocitul pentru examene. Voi ce credeţi?