Category Archives: Ce mai fac

@Radio with Ecoversities friends

The last 15 days I have been on the road, crossing Mexico from San Miguel de Allende to San Cristobal de las Casas. I stopped in Valle de Bravo at Universidad del Medio Ambiente for a gathering of around 20 learning architects, education disruptors and creators of universities. After the gathering, ten of us embarked on a ten day learning journey to three remarkable alternative universities. As we were getting closer to one of them (CESDER – Centro de Estudios para el Desarrollo Rural) five of us stopped in the middle of nowhere, in a small village and we looked for a place with internet for an interview about our recently born Ecoversities Network. Meet my beautiful rebel friends …

  • Genaro from Mexico, co-founder of ISIA – Insituto Superior Intercultural Ayuuk
  • Manish from India, co-founder of Swaraj University
  • Udi from Brazil, co-founder of Enlivened Learning
  • and Victoria from Mexico, co-founder of Universidad del Medio Ambiente

and hear abour our collective explorations …

Interviu Fishington Post: Creativitatea ca alternativă

Interviu publicat în Fishington Post:

————————————————-

Traian Brumă este unul dintre fondatorii CROS (Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti), prima universitate alternativă din România unde, în primul rând, învață oamenii să învețe singuri. Când nu se ocupă de CROS, iese cu rolele, merge la munte cu placa, joacă șah, StarCraftHeroes III și ascultă ,,Implant pentru Refuz’’ &  ,,Rage Against The Machine’’.

De ce, pe bune? De ce să faci o Universitate Alternativă, când poţi să-ţi vezi de treabă şi, eventual, să îţi faci un business?

Când am terminat liceul voiam să am o firmă care într-un final să facă bani fără ca eu să mai lucrez. Credeam atunci că frumuseţea vieţii va fi direct proporţională cu banii pe care îi voi cheltui. Am descoperit ulterior altceva despre mine: că  îmi place tare de tot viaţa mea când sunt “in flow” şi când am un scop mai mare căruia să mă dedic. Starcraft sau Heroes III mă ţineau ore şi zile lipit de calculator. Antreprenoriatul în educaţie s-a dovedit de 10 ori mai tare decât un joc de strategie – mă ţine de 10 ani “in flow”. Apoi, cred că transformarea profundă a educaţiei e cel mai important proiect al următorilor 20 de ani în România iar universitatea noastră alternativă are un rol important de jucat. Treaba mea e o universitate alternativă şi nu altceva pentru că îmi aduce multă împlinire să fac parte dintr-un proiect care va lăsa lumea mai bună decât am găsit-o.

Unde şi când s-a  întâmplat? A apărut ideea în urma unui fel de brainstorming?

Eram la o terasă în Cluj, după vreo 4 ani de proiecte în care încercam să schimbăm universităţile din interior. Nu era un brainstorming, stăteam la o bere şi constatam că universităţile nu prea se lasă schimbate de proiectele noastre. Şi aşa a apărut întrebarea “Cum ar fi să facem noi o universitate?”

Care e cel mai important lucru care o face să funcţioneze, în momentul ăsta? Crearea unor soluţii alternative sau creativitatea studenţilor?

Curajul nostru – cei 14 din echipă – curajul studenţilor de a alege ceva atât de neconvenţional, curajul partenerilor de a investi împreună cu noi. Cred ca ăsta e ingredientul zero după care urmează multe altele.

Ce îi lipseşte cel mai mult?

Vreo 400.000 euro pentru următorii 2 ani, care să completeze veniturile actuale până ajungem la sustenabilitate. Sau un fundraiser foarte bun.

A fi revoluţionar în educaţie înseamnă a refuza rigiditatea formală a sistemului de stat?

Da, înseamnă şi asta. Înseamnă a-ţi petrece timpul încercând să transformi educaţia în ceva foarte diferit de ce este acum.

De ce ar alege un viitor student Universitatea voastră în defavoarea celor de stat? Blochează creativitatea sistemul educaţional de stat?

Pentru că nu-i plictiseşte. Pentru că totul e personalizat. Pentru că nimic nu e obligatoriu deci singura variantă e să vii de plăcere. Pentru că oamenii de la care înveţi sunt practicieni cu experienţă. Pentru că la noi îţi poţi exersa autonomia, colaborarea, creativitatea, iniţiativa şi pentru că găseşti o atmosfera în care “posibilitatea” pluteşte în aer.

De ce neapărat o Universitate “live”? Te-ai gândit vreodată să o îndrepţi spre metode alternative precum coursera.org saukhanacademy.org?

Universitatea noastră este gândită plecând de la faptul că există Coursera, EdX,UdemyUdacityFuturelearn şi alte platforme similare. “Conţinutul” e o problemă aproape rezolvată. Noi suntem perfect complementari adăugând personalizare, community building şi conexiunea cu proiecte reale. Acum le facem într-o combinaţie de “live” şi “online” şi nu cred că vom putea reproduce 100% online intensitatea experienţei actuale.

Dacă te-ai întoarce în timp şi ai avea această opţiune la admiterea la facultate, care ar fi reacţia părinţilor tăi?

S-ar opune la început. Eu aş insista. Ne-am certa o vreme şi în cele din urmă ei ar ceda înţelegând că e foarte important pentru mine.

Interviu: Dascăli.ro

Interviu publicat pe dascali.ro:

————————————–

V.P.: – Ați spus la un moment dat “In fiecare dintre noi se naste o alta revolutie”. Nu sunt prea multe revoluții în același timp?

T.B.: –  N-am zis eu asta… e un citat din trupa timişoreană de rock Implant pentru Refuz. Eu am găsit în el o semnificaţie specială, legată de scopul căruia am ales să îmi dedic următorii 20 de ani din viaţă: revoluţia educaţiei. Acum să explic ce înseamnă pentru mine …

Înainte să poţi să schimbi o ţară, un sistem de educaţie, un oraş sau măcar pe oamenii din jurul tău – trebuie să poţi să te schimbi pe tine.  Eu cred că educaţia are nevoie de o revoluţie în primul rând pentru că elevii si studenţii renunţă la responsabilitatea de a-şi conduce dezvoltarea. Ivan Illich vorbeşte chiar de o „sinucidere spirituală”. „By making men abdicate the responsability for their own growth, school leads many to a kind of spiritual suicide” – Ivan Illich. Revoluţia care se naşte în fiecare dintre noi e despre a-ţi lua înapoi controlul şi responsabilitatea propriei tale dezvoltări. Mă întrebaţi dacă nu sunt prea multe revoluţii? Pentru cum îmi doresc eu să arate lumea peste 20 de ani, nu cred că sunt prea multe

V.P.: – Revoluție în educatie sau prin educație?

T.B.: -Educaţia acum este identificată cu şcoala. Şcolile şi universităţile au nevoie de transformări profunde. Deci da, cred că e nevoie de o revoluţie în educaţie. Dacă ne gândim la educaţie ca la orice proces care susţine dezvoltarea oamenilor, atunci pentru mine e clar că de aici vor pleca toate “revoluţiile” de care avem nevoie: în felul în care muncim, în care consumăm şi exploatăm mediul înconjurător etc. Deci voi spune da şi la revoluţia prin educaţie.

V.P.: – Țineți pasul cu CROS? Cât de mari v- au crescut aripile? Și cât de nerezonabili ați devenit cu sistemul?

T.B.: -Anul acesta lansăm universitatea alternativă. Ne tot cresc aripile şi învăţăm să le folosim. După patru ani de pilotare am dovedit că ideile noastre se verifică în realitate. Faţă de sistem suntem rezonabili, zic eu. Am vrea ca pe viitor, când mai creştem, să  fim capabili să-l seducem să împrumute din ideile şi practicile noastre.

V.P.: – De ce o universitate alternativă? Avem déjà peste 90 de universități, fiecare mai alternativă ca alta. Cine va finanța proiectul?

T.B.: -Avem 90 de universităţi şi un singur model de educaţie universitară. Noi am dezvoltat un alt model bazat pe autonomie în învăţare, învăţare activă în proiecte reale şi învaţare socială în comunităţi de practici. Proiectul este finanţat deja atât de companiile partenere cât şi prin taxele studenţilor. Faptul că atât studenţii cât şi companiile contribuie financiar e un semn că ceea ce facem e solid.

V.P.: – Care e miza totuși? Ați declarat că nu mai vreți să faceți politici educaționale. Nu merită să încerci să schimbi sistemul, e prea mult de lucru..

T.B.: -Miza noastră e să schimbăm sistemul. Pentru mine miza e aceeaşi, de când am devenit pasionat de educaţie acum 9 ani. Eu mi-am dedicat următorii 20 de ani din viaţă transformării sistemului de educaţie.  Doar că am ales altă strategie decât cea a politicilor educaţionale.

V.P.: – Media Lab, Incubatorul de afaceri, idei interesante. Spuneți-ne mai multe despre proiectele CROS.

T.B.: -Toate cele de mai sus fac parte din universitatea noastră alternativă. Avem în total 18 programe de învăţare care alcătuiesc împreună modelul alternativ de care vorbeam. Mai multe despre cum se leagă ele aici: http://issuu.com/cros/docs/cros_learning_model_2012__student_guide_

V.P.: – Competiția RestartEdu a pus mare preț pe voturile publicului. De ce și cum se măsoară creativitatea în decibeli-aplauze?

T.B.: -Sistemul de selecţie din Restart în Educaţie a fost înţeles fragmentat. Am avut 3 filtre: votul publicului, votul juriului şi apoi votul publicului care a participat la Gala. A avut sens să începem cu votul publicului pentru ca ne-am dorit proiecte care sunt capabile să atragă susţinători. Practic, publicul larg a ales doar în prima etapă 20 de proiecte dintre cele 86 înscrise. Apoi juriul a ales 7 din 20 care să fie dezvoltate în continuare. Eu cred că al doilea filtru – cel al juriului – a fost mai important decât primul.

V.P.: – Cum accelerăm inovația în educație? E suficientă Ne-Conferința RestartEdu?

T.B.: – E o întrebare grea. Cu siguranţă o (ne)conferinţă, oricât de bună ar fi, nu e suficientă.  Un răspuns sincer din partea mea este “nu ştiu”. Ideea pe care o testăm acum este aceea de a coagula o comunitate a inovatorilor în educaţie care sperăm că se vor ajuta şi inspira reciproc şi vor atrage şi pe alţii în rândurile lor.

V.P.: – Care este legătura dintre evenimentele RestartEdu și Restart România?

T.B.: -Ambele sunt iniţiate de Techsoup Romania şi folosesc un proces similar.

V.P.: – Cât de creativi mai sunt tinerii români? Inovația este un concept frumos dar nu îl văd deloc promovat în școală. Dimpotrivă. Cum se vede de la voi povestea?

T.B.: -Nu ştiu cât de creativi erau tinerii înainte. Dacă mă uit la cele peste 600 de idei din RestartEdu, aş putea spune că sunt foarte creativi cei 300 de tineri care au venit la RestartEdu. Dar eu înţeleg altfel creativitatea. Ca să poţi fi creativ cred că ai nevoie să înţelegi bine problema pentru care creezi soluţii. E un proces mai lung în care una câte una elimini soluţii care par evidente la început şi se dovedesc nepotrivite. Ştiu puţini oameni care au perseverat destul în a crea ceva în educaţie încât să ajungă să poată fi creativi. Nici eu nu văd şcoala promovând creativitatea. Cred ca dimpotrivă, o încurcă.

V.P.: – Dacă ar fi să promovăm de mâine 5 metode de stimulare a creativității în învățământul preuniversitar, care ar fi acelea? Ce recomandaţi?

T.B.: -Am o singură propunere: I-aş provoca pe elevi să găsească în jurul lor probleme care contează pentru ei şi să le rezolve.

V.P.: – Unde duce totuși inovația? Marile succese economice s-au clădit pe respectarea normelor, nu pe idei creative. S-au schimbat vremurile?

T.B.: -Inovaţia duce la progres. Cred că s-au schimbat vremurile şi se tot schimbă. Tot ce e algoritmic şi poate fi automatizat este sau va fi automatizat. Roboţii ştiu din ce în ce mai bine să respecte norme. Oamenii vor aduce cu adevarat valoare în activităţile care presupun creativitate, empatie, etică …

V.P.: – Câte dintre companiile românești din prezent ”se fac vinovate” de inovație? Câte au disponibilitate să investească în inteligență și idei noi?

T.B.: -Nu ştiu câte companii româneşti inovează. De exemplu Adobe România – unul dintre partenerii noştri – are peste 300 de angajaţi care lucrează la dezvoltarea de produse şi soluţii noi. De curând chiar au luat şi un premiu: Primetime Emmy Engineering Award. Cred că oamenii atrag sau crează inovaţia. Oamenii inovativi vor atrage în România companii care inovează sau le vor crea ei sau vor inova în cele existente. Oamenii crează companiile sau le schimbă pe cele existente.

V.P.: – Pregătim inteligență pentru export? Spuneți-ne cum îi răzgândim pe cei care vor să plece în alte țări mai civilizate.

T.B.: -Ţările civilizate sunt plictisitoare :-) …  şi viaţa nu cred ca e în primul rând despre confort. Vorbind mai serios, cred că prin exemplul personal al celor care trăim aici şi reuşim să ne creăm nişte vieţi frumoase, pline de sens şi bucurie, în ciuda faptului că suntem pe la jumătatea clasamentului la capitolul “civilizaţie”.

V.P.: – Banii din educație sunt puțini sau prost gestionați ? Ce soluții aveți?

T.B.: -Eu cred că sunt şi puţini şi prost gestionaţi. Soluţia noastră e sa creăm o universitate care ştie şi să atragă resurse şi să le gestioneze bine. Sperăm ca aşa să inspirăm cât mai mulţi educatori să atragă resurse private şi apoi să le folosească bine.  În felul acesta vom convinge societatea să investească tot mai mult în educaţie.

Interviu realizat de Virgil Paraschiveanu

Profesii emergente în educaţie

Am onoarea de a fi mentor la secţiunea educaţie pe platforma GOmentorship. Tema de discuţie pe care am lansat-o entru următoarele 3 săptămâni este: Profesii emergente în educaţie. Vă invit să vă înscrieţi pe GOMentorship şi să vă alăturaţi conversaţiei.

Iată primul mesaj cu care am început:

Premisa de la care vă invit să plecăm este că educaţia va suferi în următorii 20 de ani transformări profunde şi va arăta altfel peste 20 de ani, chiar şi în sistemul public. Ideile şi încercările de a revoluţiona nu educaţia sunt deloc noi. Se vorbeşte despre ele de la 1900 încoace (ex: Jonh Dewey – 1900, Ivan Illich – 1970, Jonh Holt – 1980). Eu cred că le-a venit timpul pentru adoptarea la scară largă şi că ne aflăm pe o curbă exponenţială care timp de 100 de ani a progresat lent (homeschoolingul a ajuns pe la 3-5% în Statele Unite) şi acum ne aflăm foarte aproape de o explozie. Evident … la scara de timp la care ne raportăm, explozia se va întinde probabil pe vreo 10-20 de ani. Printre altele, de ce cred că i-a venit timpul:

  • se schimbă rapid felul în care majoritatea oamenilor muncesc şi produc valoare
  • ni se transformă stilul de viaţă, aspiraţiile şi motivaţiile
  • înţelegem mult mai bine felul în care învaţă oamenii
  • avem cu totul alte instrumente de comunicare, colaborare şi acces la informaţie (internet, social media, open educational resouces) decât atunci când sistemul actual a fost inventat;
  • … şi vă invit să mai adăugaţi şi să le discutăm dacă simţiţi nevoia;

Ok, deci asta e premisa. Pentru a intra puţin în atmosfera ei, am pus mai jos câteva recomandări. Le-am selectat dintre sutele de filmuleţe şi articole pe care le-am văzut/citit de-a lungul timpului. Dacă sunteţi pasionaţi de educaţie, nu le rataţi! :)

Întrebarea pe care vă invit să o explorăm într-o prima etapă a conversaţiei este următoarea:
Ce înseamnă asta pentru tinerii din România interesaţi de educaţie care îşi caută/construiesc un drum în viaţă? Adică pentru noi :)

Într-un mesaj următor o să ma refer la propria mea realitate şi experienţă. Organizaţia din care fac parte – CROS – dezvoltă un model alternativ de educaţie superioară. În 3 ani acest model se va transforma într-o universitate alternativă şi va începe să îşi joace rolul de element “disruptiv” (disruptive) în educaţia din România şi să accelereze revoluţia în educaţie. Pot intra în detalii dacă vreţi să aflaţi cum. De doi ani de când implementăm modelul au început să se contureze câteva roluri complexe în modelul nostru, despre care cred că vor deveni profesii în educaţie pe măsură ce vor fi adoptate pe scară largă modele de educaţie mai flexibile. Sunt şi alte profesii despre care doar am citit sau auzit. În a doua parte a discuţiei (peste o săptămână) vom intra în acest subiect mai concret. Până atunci cred că ne va prinde bine o discuţie mai generală, despre contextul acestor profesii emergente … aşa că întrebarea cu care eu contrui la conversaţie este cea de sus. Vă invit să contribuiţi şi voi cu propriile voastre întrebări dar şi cu răspunsuri.