Interviu publicat pe dascali.ro:
————————————–
V.P.: – Ați spus la un moment dat “In fiecare dintre noi se naste o alta revolutie”. Nu sunt prea multe revoluții în același timp?
T.B.: – N-am zis eu asta… e un citat din trupa timişoreană de rock Implant pentru Refuz. Eu am găsit în el o semnificaţie specială, legată de scopul căruia am ales să îmi dedic următorii 20 de ani din viaţă: revoluţia educaţiei. Acum să explic ce înseamnă pentru mine …
Înainte să poţi să schimbi o ţară, un sistem de educaţie, un oraş sau măcar pe oamenii din jurul tău – trebuie să poţi să te schimbi pe tine. Eu cred că educaţia are nevoie de o revoluţie în primul rând pentru că elevii si studenţii renunţă la responsabilitatea de a-şi conduce dezvoltarea. Ivan Illich vorbeşte chiar de o „sinucidere spirituală”. „By making men abdicate the responsability for their own growth, school leads many to a kind of spiritual suicide” – Ivan Illich. Revoluţia care se naşte în fiecare dintre noi e despre a-ţi lua înapoi controlul şi responsabilitatea propriei tale dezvoltări. Mă întrebaţi dacă nu sunt prea multe revoluţii? Pentru cum îmi doresc eu să arate lumea peste 20 de ani, nu cred că sunt prea multe
V.P.: – Revoluție în educatie sau prin educație?
T.B.: -Educaţia acum este identificată cu şcoala. Şcolile şi universităţile au nevoie de transformări profunde. Deci da, cred că e nevoie de o revoluţie în educaţie. Dacă ne gândim la educaţie ca la orice proces care susţine dezvoltarea oamenilor, atunci pentru mine e clar că de aici vor pleca toate “revoluţiile” de care avem nevoie: în felul în care muncim, în care consumăm şi exploatăm mediul înconjurător etc. Deci voi spune da şi la revoluţia prin educaţie.
V.P.: – Țineți pasul cu CROS? Cât de mari v- au crescut aripile? Și cât de nerezonabili ați devenit cu sistemul?
T.B.: -Anul acesta lansăm universitatea alternativă. Ne tot cresc aripile şi învăţăm să le folosim. După patru ani de pilotare am dovedit că ideile noastre se verifică în realitate. Faţă de sistem suntem rezonabili, zic eu. Am vrea ca pe viitor, când mai creştem, să fim capabili să-l seducem să împrumute din ideile şi practicile noastre.
V.P.: – De ce o universitate alternativă? Avem déjà peste 90 de universități, fiecare mai alternativă ca alta. Cine va finanța proiectul?
T.B.: -Avem 90 de universităţi şi un singur model de educaţie universitară. Noi am dezvoltat un alt model bazat pe autonomie în învăţare, învăţare activă în proiecte reale şi învaţare socială în comunităţi de practici. Proiectul este finanţat deja atât de companiile partenere cât şi prin taxele studenţilor. Faptul că atât studenţii cât şi companiile contribuie financiar e un semn că ceea ce facem e solid.
V.P.: – Care e miza totuși? Ați declarat că nu mai vreți să faceți politici educaționale. Nu merită să încerci să schimbi sistemul, e prea mult de lucru..
T.B.: -Miza noastră e să schimbăm sistemul. Pentru mine miza e aceeaşi, de când am devenit pasionat de educaţie acum 9 ani. Eu mi-am dedicat următorii 20 de ani din viaţă transformării sistemului de educaţie. Doar că am ales altă strategie decât cea a politicilor educaţionale.
V.P.: – Media Lab, Incubatorul de afaceri, idei interesante. Spuneți-ne mai multe despre proiectele CROS.
T.B.: -Toate cele de mai sus fac parte din universitatea noastră alternativă. Avem în total 18 programe de învăţare care alcătuiesc împreună modelul alternativ de care vorbeam. Mai multe despre cum se leagă ele aici: http://issuu.com/cros/docs/cros_learning_model_2012__student_guide_
V.P.: – Competiția RestartEdu a pus mare preț pe voturile publicului. De ce și cum se măsoară creativitatea în decibeli-aplauze?
T.B.: -Sistemul de selecţie din Restart în Educaţie a fost înţeles fragmentat. Am avut 3 filtre: votul publicului, votul juriului şi apoi votul publicului care a participat la Gala. A avut sens să începem cu votul publicului pentru ca ne-am dorit proiecte care sunt capabile să atragă susţinători. Practic, publicul larg a ales doar în prima etapă 20 de proiecte dintre cele 86 înscrise. Apoi juriul a ales 7 din 20 care să fie dezvoltate în continuare. Eu cred că al doilea filtru – cel al juriului – a fost mai important decât primul.
V.P.: – Cum accelerăm inovația în educație? E suficientă Ne-Conferința RestartEdu?
T.B.: – E o întrebare grea. Cu siguranţă o (ne)conferinţă, oricât de bună ar fi, nu e suficientă. Un răspuns sincer din partea mea este “nu ştiu”. Ideea pe care o testăm acum este aceea de a coagula o comunitate a inovatorilor în educaţie care sperăm că se vor ajuta şi inspira reciproc şi vor atrage şi pe alţii în rândurile lor.
V.P.: – Care este legătura dintre evenimentele RestartEdu și Restart România?
T.B.: -Ambele sunt iniţiate de Techsoup Romania şi folosesc un proces similar.
V.P.: – Cât de creativi mai sunt tinerii români? Inovația este un concept frumos dar nu îl văd deloc promovat în școală. Dimpotrivă. Cum se vede de la voi povestea?
T.B.: -Nu ştiu cât de creativi erau tinerii înainte. Dacă mă uit la cele peste 600 de idei din RestartEdu, aş putea spune că sunt foarte creativi cei 300 de tineri care au venit la RestartEdu. Dar eu înţeleg altfel creativitatea. Ca să poţi fi creativ cred că ai nevoie să înţelegi bine problema pentru care creezi soluţii. E un proces mai lung în care una câte una elimini soluţii care par evidente la început şi se dovedesc nepotrivite. Ştiu puţini oameni care au perseverat destul în a crea ceva în educaţie încât să ajungă să poată fi creativi. Nici eu nu văd şcoala promovând creativitatea. Cred ca dimpotrivă, o încurcă.
V.P.: – Dacă ar fi să promovăm de mâine 5 metode de stimulare a creativității în învățământul preuniversitar, care ar fi acelea? Ce recomandaţi?
T.B.: -Am o singură propunere: I-aş provoca pe elevi să găsească în jurul lor probleme care contează pentru ei şi să le rezolve.
V.P.: – Unde duce totuși inovația? Marile succese economice s-au clădit pe respectarea normelor, nu pe idei creative. S-au schimbat vremurile?
T.B.: -Inovaţia duce la progres. Cred că s-au schimbat vremurile şi se tot schimbă. Tot ce e algoritmic şi poate fi automatizat este sau va fi automatizat. Roboţii ştiu din ce în ce mai bine să respecte norme. Oamenii vor aduce cu adevarat valoare în activităţile care presupun creativitate, empatie, etică …
V.P.: – Câte dintre companiile românești din prezent ”se fac vinovate” de inovație? Câte au disponibilitate să investească în inteligență și idei noi?
T.B.: -Nu ştiu câte companii româneşti inovează. De exemplu Adobe România – unul dintre partenerii noştri – are peste 300 de angajaţi care lucrează la dezvoltarea de produse şi soluţii noi. De curând chiar au luat şi un premiu: Primetime Emmy Engineering Award. Cred că oamenii atrag sau crează inovaţia. Oamenii inovativi vor atrage în România companii care inovează sau le vor crea ei sau vor inova în cele existente. Oamenii crează companiile sau le schimbă pe cele existente.
V.P.: – Pregătim inteligență pentru export? Spuneți-ne cum îi răzgândim pe cei care vor să plece în alte țări mai civilizate.
T.B.: -Ţările civilizate sunt plictisitoare 
… şi viaţa nu cred ca e în primul rând despre confort. Vorbind mai serios, cred că prin exemplul personal al celor care trăim aici şi reuşim să ne creăm nişte vieţi frumoase, pline de sens şi bucurie, în ciuda faptului că suntem pe la jumătatea clasamentului la capitolul “civilizaţie”.
V.P.: – Banii din educație sunt puțini sau prost gestionați ? Ce soluții aveți?
T.B.: -Eu cred că sunt şi puţini şi prost gestionaţi. Soluţia noastră e sa creăm o universitate care ştie şi să atragă resurse şi să le gestioneze bine. Sperăm ca aşa să inspirăm cât mai mulţi educatori să atragă resurse private şi apoi să le folosească bine. În felul acesta vom convinge societatea să investească tot mai mult în educaţie.
Interviu realizat de Virgil Paraschiveanu