Tag Archives: forumuleducatiei2010

Educaţia non-formală

Articol publicat şi în Juranalul Ţării lui Andrei:

La Forumul Educaţiei am facilitat două ateliere pe temele: mobilitatea studenţilor şi educaţia non-formală. Tema propusă de majoritatea participanţilor pentru follow-up-ul forumului a fost educaţia non-formală. O definiţie larg acceptată nu există dar am convenit noi una: este educaţia care se desfaşoară în afara curriculumului oficial. De obicei e organizată de persoane sau organizaţii din afara şcolilor şi facultăţilor şi nu duce la o certificare oficială. Pentru clarificări conceptuale vă recomand urmatorul articol.

Pentru mine, diferenţiatorul esenţial al educaţiei non-formale este caracterul ei voluntar.

Întâlnire New Media School

Şcoala şi facultatea sunt (practic) obligatorii. Înveţi ce vor ei, cum vor ei şi cand vor ei. Vreo 15 ani la rând. Şi mulţi elevi şi studenţi ajung să înveţe – dacă învaţă – pentru note şi diplome.

Eu cred că primul scop al educaţiei este să te ajute să înveţi în mod autonom. Adică să decizi ce înveţi, cum înveţi şi când înveţi şi să fii capabil să iei decizii bune pentru tine. Vei avea de făcut asta toată viaţa. Şi în viaţa reală vei învaţa pentru că îţi place, pentru că eşti curios, pentru că vrei să te dezvolţi şi să fii bun la ceva, pentru că înţelegi importanţa sau pentru că vrei să realizezi lucruri semnificative. Înainte să îmi spuneţi că sunt idealist, vă recomand Drive – Adevarul surprinzator despre ceea ce ne motiveaza. Studiile arată că pedepsele (notele mici) şi recompensele (notele mari) nu (mai) funcţionează pentru că: afectează motivaţia intrinsecă, scad performanţa, distrug creativitatea, încurajează trişatul, scurtăturile şi comportamentul neetic, creează dependenţă şi încurajează gândirea pe termen scurt.

Eu cred că, din caracterul voluntar al educaţiei non-formale, decurg multe dintre aspectele ei pozitive în comparaţie cu sistemul formal. Educaţia non-formală trebuie să fie atractivă. Nu poate fi plictisitoare pentru că n-ar mai participa nimeni. Nu se dau note şi asta lasă loc motivaţiilor intrinseci. E mai adaptată nevoilor şi circumstanţelor celor care învaţă, foloseşte resursele în mod creativ, e gestionată mai flexibil şi e descentralizată. E mai puţin autoritară. Educaţia non-formală este de multe ori voluntară şi din partea organizatorilor, a trainerilor sau a facilitatorilor. Educaţia în afara şcolii pare a fi locul natural de diversificare a educaţiei şi a metodelor de învăţare. Prin contrast, educaţia formală este vazută ca rigidă, omogena, statică şi rezistentă la schimbare.

Desigur, acestea sunt concepte iar realitatea nu poate fi privita doar în alb şi negru. Există multe nuanţe intermediare. De fapt, eu nu cred că există educaţie formală şi non-formală. Există educaţie şi avem nevoie ca ea să fie mai bună. Mult mai bună. Ce a fost extraordinar la Forumul Educaţiei este că am avut sentimentul că vorbim despre acelaşi lucru deşi veneam de la Şcoala şi Gradiniţa Little London, de la Şcoala Internaţională din Cluj, de la Şcoala Romano-Finlandeză, de la CROS sau de la Fundaţia Noi Orizonturi.

Fara să vorbesc în numele tuturor, eu aş sintetiza viziunea noastră comună aşa:

Să dăm elevilor şi studenţilor mai multă autonomie în a decide ce învaţă, cum învaţă şi când învaţă. Să dăm profesorilor mai multă autonomie în a decide ce predau şi cum predau şi să deschidem mai larg uşile şcolilor şi universităţilor pentru persoane, organizaţii şi metode noi.

Hai să discutăm! Tu ce crezi?

Forumul Educaţiei 2010: semnificaţie

Jukka Kangashlati e din altă lume. Are peste 70 de ani şi e expert în educaţie în ţara cu cel mai evoluat sistem de educaţie din lume – Finlanda. Ceilalţi speakeri internaţionali de la Forumul Educaţiei şi-au ţinut prezentarea, au stat de vorba cu cei interesaţi şi apoi au plecat. Jukka Kangashlati a fost acolo la ateliere, pannel-uri şi prezentări în toate cele 3 zile de forum. A fost o prezenţă discretă şi modestă cu toate că purta cu sine experienţa de fi fost timp de 30 de ani educator şi expert în educaţie în cel avansat sistem existent. Intervenea rar şi spunea lucruri “out of this world”.

A stat până la sfârşit, până la ultimul workshop când mai rămăsesem doar vreo 30. A stat în spatele sălii şi a ascultat cum facem planuri pentru educaţia din România. Când a venit vremea gândurilor de final a spus şi el câteva. Ne-a spus că e printre cele mai bine organizate evenimente la care a participat, a remarcat cât de tineri sunt organizatorii şi ne-a încurajat pe toţi care eram acolo.

Acest domn cu părul alb, venit din altă lume, care îmi inspiră înţelepciune şi încredere, a încheiat pentru mine într-un mod ideal Forumul Educaţiei. M-a ridicat sus de tot deasupra întâmplărilor şi discuţiilor de la eveniment într-un punct în care să îmi pun întrebări despre semnificaţia lui.

Pentru mine, semnificativ este că a fost creat primul spaţiu în care ne putem întâlni toţi: profesori universitari cu elevi de liceu; lideri de organizaţii de tineret cu directori de grădiniţă particulară; un copil de 12 ani care ţine ateliere de origami şi are blog cu primul fundraiser al unei universităţi româneşti; directori de şcoală cu traineri din mediul business. La acest forum, mai mult decât la orice altă conferiţă, am simţit prezenţa întregului mediul educaţional românesc. Este primul spaţiu care şterge graniţele artificiale între oameni care au un lucru esenţial în comun: sunt implicaţi în educaţie. Spre exemplu, marţi merg la grădiniţa şi şcoala Little London să explorăm posibilitatea unor colaborări.

La fel de semnificativ este cine a făcut acest forum să se întâmple. N-a fost o singură organizaţie ci o colaborare a trei organizaţii. N-a fost vreo universitate, vreun inspectorat şcolar sau ministerul educaţiei ci un grup de trei ONG-uri relativ tinere care deja au impact şi reputaţie prin proiectele lor. Şi media de vârstă a persoanelor implicate nu cred că trece de 25 de ani. Ce înseamnă asta? Că generaţia noastră, a tinerilor, îşi asumă problema educaţiei. Că e o mişcare naturală, de jos în sus. Că nu e nicio politică europeană sau guvernamentală care împinge acest proces. Generaţia noastră s-a plasat în centrul conversaţiei despre educaţie.

Şi mai e semnificativă calitatea spaţiului de dialog. A fost prima dată şi a pornit cu dreptul. De la locaţie şi logistică până la speakeri, moderatori şi agendă, toate au fost de foarte bună calitate. De ce e important? Pentru că acest forum este prima conversaţie a unei comunităţi şi tonul a fost setat într-o manieră profesionistă, pozitivă, centrată mai mult pe soluţii decât pe probleme.

În urma Forumului Educaţiei rămân cu câteva idei bune, cu câteva contacte noi, cu sentimentul că fac parte dintr-o comunitate de oameni valoroşi, cu inspiraţie, energie şi o privire optimistă către viitor. Şi mai rămân cu imaginea unui bătrânel înţelept, cu părul alb, venit dintr-o altă lume să ne încurajeaze să transformăm educaţia din România.

Tu ce zici? Suntem în stare?

Cum a funcţionat Forumul Educaţiei (ziua 1)

Deabia m-am întors super entuziasmat de la Forumul Educaţiei 2010. A fost o zi genială şi vreau să vă spun cum a funcţionat pentru mine acest forum, într-un mod interesant şi neaşteptat:

1. Richard Baraniuk ţine o prezentare super captivantă şi inspiraţională despre “open education”. Eu, Vlad şi Paul mergem la el la sfârşit şi îl invităm în hol la o cafea. Wow! Chiar bem o cafea cu un speaker de la TED – adică unul dintre cei mai mari “thinkers and doers” de pe această planetă.

2. Îi spunem despre cum dezvoltăm noi un model alternativ de educaţie superioară şi de ce provocări ne lovim. Şi el ne spune despre experienţa lui, noi îi mai spunem câte ceva despre noi. La un moment dat observ că i se luminează puţin privirea. Îi place de noi şi ceea ce facem! Ne dă idei şi sfaturi şi ne încurajează şi se oferă să ne facă cunoştinţă cu cei care dezvoltă Peer 2 Peer University. Wow! Vom coresponda :)

3. Merg la workshopul moderat de Cosmin Alexandru cu una dintre ideile apărute în conversaţia cu Richard (aşa îi spun eu, mai nou :D). Discutăm despre cum pot contribui companiile la schimbarea din temelii a educaţiei. Zic şi eu acolo propunerea mea.

4. La sfârşitul zilei, Alex Ghiţă ne spune concluziile zilei de la fiecare workshop. La începutul zile ne-a cerut să avem încredere că ideile generate în workshop vor fi urmărite de către organizatori şi implementarea lor va fi susţinută. Printre cele două idei menţionate apare şi cea propusă de mine.

5. Pe drum spre casă, vorbind cu Vlad, ne bucurăm că organizatorii şi-au asumat ideea şi că vor contribui la ea. Şi noi suntem foarte convinşi că vrem să o punem în practică. O să avem grijă să nu uite şi să lucrăm împreună. Vlad pleacă şi eu continuu să ma gândesc şi lucrurile se leagă. Îmi amintesc de o altă idee pe care am mai avut-o înainte. Cât de bine s-ar lega de prima! Şi brusc îmaginez un focus grup cu Marian Staş, Tincuţa Baltag, Alex Ghiţă, Alexandra Martin, Răzvan Crişan … şi poate şi alţii … în care să le povestesc despre idee şi să ne dea feedback şi idei pentru implementarea ei. Cred că ar accepta invitaţia şi cred că le-ar plăcea ideea :). Şi nouă ne-ar fi foarte util feedback-ul lor…

Gata. Avem şi un follow-up concret. Mâine trebuie să îi conving.

Doar pentru asta ar fi fost o zi foarte reuşită. Dar am mai cunoscut alţi câţiva oameni foarte interesanţi, am auzit poveşti de succes şi încurajări pentru ceea ce facem. Şi mai sunt încă 2 zile. Mâine moderez două ateliere cu temele: 1. educaţia alternativă şi non-formală şi 2. mobilitatea studenţilor. Mi-ar plăcea să fiţi acolo. Lăsaţi-mi un comentariu dacă vreţi să veniţi la vreunul dintre ele. Poate îi conving pe organizatori să vă ofere o invitaţie.

Aştept cu interes comentariile şi opiniile voastre.