Tag Archives: speaker

Interviu blogunteer.ro

În vară am fost speaker la Branding Romania 2010. După prezentare, am răspuns câtorva întrebări ale unui voluntar de la blogunteer.ro. Mai jos aveţi articolul şi răspunsurile mele.

Traian Bruma a fondat, impreuna cu membrii Sindicatului Liber Studentesc, Organizatia Studentilor din Inginerie Electrica (OSE). Pe o perioada de doi ani a activat ca vicepresedinte al Aliantei Nationale a Organizatiilor Studentesti din Romania (ANOSR), dezvoltand departamentul educational. De asemenea, a coordonat programul NEXT, Saptamana Bologna in universitati si programul de selectie si formare a studentilor evaluatori ARACIS (Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior). Activeaza in domeniul educatiei non-formale pentru tineri, fiind pasionat de sporturile extreme, jocurile de strategie si de educatie.

L-am cunoscut pe Traian Bruma in cadrul scolii de vara “Branding Romania- Yes, we can!”, eveniment organizat de Clubul Liderii Mileniului Trei la Olanesti, in judetul Valcea, in perioada 26 august- 1 septembrie 2010.

In cadrul evenimentului, Traian a abordat tema procesului decizional si a procesului de invatare, structurandu-si prezentarea in puncte-cheie usor de urmarit de catre participanti. La finalul prezentarii, a acordat un interviu pentru Blogunteer, vorbindu-ne despre importanta voluntariatului prin raportare la sistemul de invatamant si la tanara generatie.

1. Ce inseamna voluntariatul in contextul societatii actuale?

Primul nivel la care ajungi sa intelegi voluntariatul, odata ce incepi sa-l faci, e pentru ca e util, pentru ca te ajuta in cariera, pentru ca inveti sa faci lucruri practice, pentru ca incepi sa cunosti oameni si pentru ca ti se prezinta tot felul de avantaje directe. Daca ajungi sa faci cu adevarat voluntariat si ajungi sa fii implicat in cauza organizatiei pentru care lupti, iti dai seama ca de fapt nu faci voluntariat pentru avantajele astea. E ceva mai mult de atat. Intelegerea mea de acum asupra voluntariatului e ca e un lucru esential al conditiei umane sa ajungi sa faci lucruri pentru ca asa vrei tu, nu pentru ca spune altcineva. La scoala, pana in clasa a XII-a, altcineva iti spune ce sa faci si dupa facultate e foarte probabil ca altcineva sa-ti spuna ce sa faci intr-un sistem mare, gen corporatie. Mi se pare critic sa experimentezi, ca om, ce inseamna sa faci un lucru pentru ca asa vrei tu si sa vezi ce iese din asta, cum te simti si daca poti sa gestionezi toate lucrurile acestea. Asta a fost pentru mine voluntariatul in organizatii studentesti. A fost sansa sa descopar cum e sa fac lucruri ca asa vreau eu, nu ca mi le zice altcineva. Dupa ce faci asta si vezi ca merge, nu o sa mai vrei niciodata sa te intorci la a face lucruri pentru ca primesti o recompensa.

2. Cum si in ce fel contribuie voluntariatul la dezvoltarea personala?

In primul rand, iti da posibilitatea sa vezi cum e sa fii autonom. Voluntariatul te invata sa fii autonom. Dupa asta, sunt zeci de mii de moduri in care contribuie (zambeste). Inveti toate lucrurile practice pe care nu le inveti in sistemul formal de invatamant: sa lucrezi cu oamenii, sa conduci proiecte, sa conduci organizatii, sa scrii articole, sa faci site-uri, sa lucrezi in diverse soft-uri. Inveti de la lucruri complexe, cum ar fi sa dezvolti organizatii si proiecte, pana la chestii marunte.

3. Consideri ca voluntariatul este un element de start in cariera pentru tinerii de astazi?

Daca ai putea sa faci voluntariat toata viata, ar fi excelent. Daca nu, poate sa fie un element de start si un element catre care aspiri. Sa ai o perioada in care 5-10 ani faci lucruri din alte motive, poate vrei sa-ti iei o casa, dar ideal ar fi ca la un moment din viata ta sa ajungi in punctul in care ceea ce faci sa fie egal cu ceea ce-ti doresti sa faci.

4. Care ar fi calitatile principale ale unui voluntar?

Cred ca initiativa e o mare calitate. Mai este vorba de dorinta de dezvoltare: sa vrei sa cresti, sa simti ca vrei sa faci lucruri. Sa ai energie- asta e foarte important pentru ca voluntariatul e foarte posibil sa-l faci in paralel cu scoala sau job-ul si atunci e nevoie de multa energie.

5. Cum vezi sistemul de educatie in prezent? Care ar fi principalele calitati si defecte ale acestuia?

Sistemul nu are nicio calitate si sunt foarte sigur cand spun asta. In schimb, sunt elemente ale lui, sunt oameni pe care ii intalnesti in sistemul de educatie care au multe calitati. Sunt profesori extraordinari, sunt materii care sunt foarte interesante si te pot prinde la un moment dat. Prin sistem inteleg felul in care toate astea sunt aranjate, felul in care sunt aranjate materiile, profesorii, incat tu sa ai un parcurs. Felul in care sunt aranjate nu are nicio calitate, are numai defecte. Noroc ca mai exista materii si profesori plini de calitati.

6. Din cauza sistemului educational din prezent, elevii ajung sa fie oarecum restrictionati din punctul de vedere  al creativitatii. Cum mai poate fi dezvoltata creativitatea in acest context?

Raspunsul este valabil la multe lucruri: learning by doing (inveti facand). Eu am invatat sa fiu creativ atat cat sunt acum in organizatii studentesti pentru ca faceam proiecte de la zero. Asta inseamna sa fii creativ: sa creezi lucruri acolo unde nu erau. Viata reala iti pune foarte multe provocari pentru creativitate. Trebuie doar sa iesi din viata asta structurata de altcineva si sa intri in viata reala, sa vezi care sunt problemele, sa ti le asumi. In momentul in care ai vazut o problema si vrei sa o rezolvi, incearca sa devii creativ ca sa se intample asta.

7. Care sunt instrumentele care ne ajuta sa iesim din acest sistem? In afara de voluntariat, ce altceva mai vezi?

Exista un singur instrument: mintea ta. Sa iesi din sistem nu inseamna sa pleci de la scoala. E si asta o varianta, dar e extrema si nu cred ca buna pentru multi oameni (zambeste). Mintea ta e cel mai bun instrument sa iesi din sistem. Sa fii intr-un sistem in care iti conduci singur educatia, stii ce ai de facut, stii ce-ti trebuie, ce nu-ti trebuie, iti cauti oportunitati, alegi ce faci cu viata ta si cu timpul tau, te gandesti la cat timp trebuie sa acorzi scolii, de exemplu, si te gandesti daca iti place sau nu si dupa aceea faci ce e de facut. E doar un salt mental pe care trebuie sa-l faci. Nu se ocupa nimeni de educatia ta, nici scoala, nici altcineva, tu trebuie sa faci asta.

8. Cum vezi un sistem de invatamant modern?

Un sistem modern ar fi asa: ar trebui sa functioneze nu ca un proces tehnologic, asa cum e acum, ar trebui sa functioneze ca un proces organic. Deci in loc sa ne comportam cu oamenii ca si cum am fabrica piulite, sa ne comportam cum ne comportam cu plantele cand le cultivam. Planta creste ea singura, nu trebuie sa tragi de ea sa creasca. Asta inseamna ca ce trebuie sa faca un sistem de educatie e sa ofere resursele fara sa ingradeasca, fara sa dea planuri pentru oameni, fara sa te oblige sa faci lucruri. Trebuie doar sa fie acolo cu resursele. Educatia e un proces care sustine procesul de dezvoltare personala naturala a fiecaruia dintre noi si trebuie sa-si asume acest rol neintruziv.

9. Ce mesaj ai pentru tinerii aflati la inceput de cariera?

Vreau sa stie ca in educatie, in lume, in acest moment, in toata societatea se intampla o revolutie si educatia e un domeniu in care cu atat mai mult se intampla o revolutie. Peste tot in lume. Pana ajunge aceasta revolutie la noi, ei nu vor mai fi tineri. Asta inseamna ca revolutia pentru ei trebuie sa inceapa in ei, sa nu se astepte sa se transforme sistemul inainte. Revolutia incepe cu ei, in ei.

Drum în drept

M-am specializat în Private Equity, de care nici măcar n-am auzit în facultate. – Irina Anghel, antreprenor

Joi particip la o dezbatere organizată de ELSA Bucureşti, cu ocazia lansării ghidului de carieră Drum în Drept. E un proiect făcut cu multă pasiune şi atenţie la detaliu şi e un exemplu pentru genul de material pe care ar trebui să-l pună la dispoziţie fiecare facultate studenţilor săi. Dacă e făcut chiar de studenţi, e cu atât mai bine.

Ghidul e plin cu oportunităţi pentru studenţii la drept, interviuri cu profesionişti din diverse zone profesionale ale dreptului, exemple de succes şi cateva articole dedicate educaţiei non-formale. Am şi eu un articol acolo: “Nu lăsa şcoala să-ţi strice educaţia” – motiv pentru care m-au invitat la dezbaterea de joi.

Citind câteva articole din ghid, am văzut că argumentele mele sunt susţinute de traseele multor jurişti de succes. Sper ca împreună cu ceilalţi invitaţi să-i convingem pe studenţii de la drept să-şi scoată capetele din cărţi şi să îşi conducă singuri dezvoltarea şi către bogăţia de oportunităţi din afara facultăţii.

Mă duc acolo foarte curios să aflu cât de deschişi sunt studenţii de la drept către ideea de educaţie în afara facultăţii, condusă chiar de ei. Mulţi mi-au zis că sunt prea ocupaţi cu tocitul pentru examene. Voi ce credeţi?

Ce le-aţi spune unor liceeni?

Încă din perioada în care eram voluntar în ANOSR începusem să ştiu (relativ) multe despre Procesul Bologna sau asigurarea calităţii în educaţie. Şi eram invitat să vorbesc despre ele. Apoi, pentru că de ceva timp conduceam proiecte şi două organizaţii, am ajuns să ţin şi traininguri pe leadership, project management, time management sau managementul organizaţiilor de tineret. Atunci credeam că ma pricep la lucrurile astea :). Acum nu mai cred asta. Am zeci de întrebări şi dileme legate de acele subiecte şi foarte puţine răspunsuri.

Ieri am primit o altfel de invitaţie şi e a doua de tipul acesta: să vorbesc despre mine şi povestea mea. Mulţumesc Mihail pentru că sunt pe aceeaşi listă cu Tincuţa Baltag, Eliza Rogalski şi Alex Găvan. Evident mă bucur, o iau ca pe un compliment şi o să mă laud cu asta. În acelaşi timp mă întreb: Care e faza? Am ajuns un om de succes? Pot fi un model pentru alţii? Şi-ar dori alţii cu adevarat o viaţă ca a mea la pachet cu tot ce e super tare dar şi cu ce lipseşte? Poate fi măcar CROS-ul considerat un succes încât să vorbesc despre cum am ajuns cu el până aici?

După mine, oameni de succes sunt Einstein sau Gandhi. Şi Sir Ken Robinson va deveni în 10 ani după ce va fi declaşat o revoluţie în educaţie în toată lumea. TED este un exemplu de proiect de succes. Gândindu-mă şi la ceilalţi invitaţi … şi realizările lor sunt lucruri certe. Eu şi CROS suntem încă “în lucru”.

Şi totuşi am acceptat invitaţia la “Se poate!“. Nu pentru că m-aş considera un om de succes sau un posibil model ci pentru că sunt convins că evenimentul va fi valoros pentru participanţi şi că eu aş putea contribui … poate mai mult cu întrebări decât cu răspunsuri. Cred că tuturor ne folosesc conversaţii despre cum să ne căutăm şi să ne construim drumul în viaţă.

Voi ce le-aţi spune unor liceeni care îşi caută drumul? Şi pentru cei care mă cunosc mai bine: Ce v-ar folosi să auziţi de la mine?

CROS Camp 2010: ochi strălucitori

N-aveam de gând să scriu despre CROS Camp pentru că e acel gen de experienţă greu de sintetizat şi pus în cuvinte dar m-a inspirat Corina, cu postul ei atât de frumos scris.

CROS Camp

Am fost la multe şcoli de vară sau alte evenimente rezidenţiale de tineret şi sunt obişnuit cu nivelul de energie care se creează de obicei. La multe dintre ele am fost în barca organizatorilor sau a facilitatorilor. Cu toate acestea, CROS Camp a reuşit să fie cu totul diferit şi special pentru mine. Pentru prima dată, deşi am fost organizator, m-am întors încărcat de energie şi cu mult chef de treabă.

Traian - fericit

Eu sunt un om care, ca s-o zic mai delicat, gândeşte mai mult decât simte şi intuieşte mai mult decât percepe. Petrec mult timp în lumea ideilor şi cel mai mult din acest timp mi-l petrec gândindu-mă la felul în care ar arăta şi ar funcţiona o universitate alternativă. Imaginea universitatăţii alternative pe care o construim la CROS mă face să ma trezesc dimineaţa. Dar această imagine este construită de mintea mea. E gândită. În schimb, la CROS Camp, pentru prima dată de când am înfiinţat CROS, am SIMŢIT universitatea alternativă. Am trăit în ea timp de o săptămână cu ONGSişti, facilitatori, speakeri, coachi şi invitaţi şi m-am simţit excelent şi i-am văzut şi pe ei simţindu-se foarte bine. Nu înţeleg cum au supravieţuit universităţile fără să-şi facă un “core business” din a crea genul acesta de energie. Şi alt lucru pe care îmi vine greu să-l înţeleg e urmatorul: oare cum se întâmplă că deşi atât de mulţi oameni deştepţi au scris despre educaţie lucruri de genul celui de mai jos, sistemul de educaţie se ocupă în continuare de umplut capete în loc să se ocupe de aprins scântei în ochii oamenilor?

“Education is not the filling of a pail, but the lighting of a fire.” – —  William Butler Yeats

Shining eyes

Întorcându-mă la Camp, am de mulţumit tuturor celor care au fost acolo pentru experienţa pe care am construit-o împreună pentru că fiecare şi-a pus în joc entuziasmul, încrederea, curiozitatea, experienţa şi competenţele în aşa fel încât fiecare dintre noi să plece de acolo mai bogat, mai inspirat sau poate transformat. Totul a fost ca un bulgăre de zăpadă la care toată lumea a aderat şi el a tot crescut în fiecare zi. Gândindu-mă la originea acestui bulgăre, trebuie să-mi scot pălăria în faţa Dianei şi Silviei. Era undeva la sfârşitul lui iunie şi deşi nu renunţasem oficial la ideea de a face CROS Camp, eram pe punctul de a renunţa. Nu începusem să lucrăm la el şi era greu de crezut că în două-trei săptămâni vom putea obţine bani încât să-l putem începe. Silvia şi Diana au venit foarte hotărâte şi au zis: noi vrem să ne ocupăm de asta, hai să încercăm!

Deci, Silvia şi Diana, vă mulţumesc pentru că acest Camp a existat iar tuturor celorlalţi ONGSişti, facilitatori sau invitaţi vă mulţumesc pentru că aţi făcut din Camp o experienţă superbă!

Forumul Educaţiei 2010: semnificaţie

Jukka Kangashlati e din altă lume. Are peste 70 de ani şi e expert în educaţie în ţara cu cel mai evoluat sistem de educaţie din lume – Finlanda. Ceilalţi speakeri internaţionali de la Forumul Educaţiei şi-au ţinut prezentarea, au stat de vorba cu cei interesaţi şi apoi au plecat. Jukka Kangashlati a fost acolo la ateliere, pannel-uri şi prezentări în toate cele 3 zile de forum. A fost o prezenţă discretă şi modestă cu toate că purta cu sine experienţa de fi fost timp de 30 de ani educator şi expert în educaţie în cel avansat sistem existent. Intervenea rar şi spunea lucruri “out of this world”.

A stat până la sfârşit, până la ultimul workshop când mai rămăsesem doar vreo 30. A stat în spatele sălii şi a ascultat cum facem planuri pentru educaţia din România. Când a venit vremea gândurilor de final a spus şi el câteva. Ne-a spus că e printre cele mai bine organizate evenimente la care a participat, a remarcat cât de tineri sunt organizatorii şi ne-a încurajat pe toţi care eram acolo.

Acest domn cu părul alb, venit din altă lume, care îmi inspiră înţelepciune şi încredere, a încheiat pentru mine într-un mod ideal Forumul Educaţiei. M-a ridicat sus de tot deasupra întâmplărilor şi discuţiilor de la eveniment într-un punct în care să îmi pun întrebări despre semnificaţia lui.

Pentru mine, semnificativ este că a fost creat primul spaţiu în care ne putem întâlni toţi: profesori universitari cu elevi de liceu; lideri de organizaţii de tineret cu directori de grădiniţă particulară; un copil de 12 ani care ţine ateliere de origami şi are blog cu primul fundraiser al unei universităţi româneşti; directori de şcoală cu traineri din mediul business. La acest forum, mai mult decât la orice altă conferiţă, am simţit prezenţa întregului mediul educaţional românesc. Este primul spaţiu care şterge graniţele artificiale între oameni care au un lucru esenţial în comun: sunt implicaţi în educaţie. Spre exemplu, marţi merg la grădiniţa şi şcoala Little London să explorăm posibilitatea unor colaborări.

La fel de semnificativ este cine a făcut acest forum să se întâmple. N-a fost o singură organizaţie ci o colaborare a trei organizaţii. N-a fost vreo universitate, vreun inspectorat şcolar sau ministerul educaţiei ci un grup de trei ONG-uri relativ tinere care deja au impact şi reputaţie prin proiectele lor. Şi media de vârstă a persoanelor implicate nu cred că trece de 25 de ani. Ce înseamnă asta? Că generaţia noastră, a tinerilor, îşi asumă problema educaţiei. Că e o mişcare naturală, de jos în sus. Că nu e nicio politică europeană sau guvernamentală care împinge acest proces. Generaţia noastră s-a plasat în centrul conversaţiei despre educaţie.

Şi mai e semnificativă calitatea spaţiului de dialog. A fost prima dată şi a pornit cu dreptul. De la locaţie şi logistică până la speakeri, moderatori şi agendă, toate au fost de foarte bună calitate. De ce e important? Pentru că acest forum este prima conversaţie a unei comunităţi şi tonul a fost setat într-o manieră profesionistă, pozitivă, centrată mai mult pe soluţii decât pe probleme.

În urma Forumului Educaţiei rămân cu câteva idei bune, cu câteva contacte noi, cu sentimentul că fac parte dintr-o comunitate de oameni valoroşi, cu inspiraţie, energie şi o privire optimistă către viitor. Şi mai rămân cu imaginea unui bătrânel înţelept, cu părul alb, venit dintr-o altă lume să ne încurajeaze să transformăm educaţia din România.

Tu ce zici? Suntem în stare?