Tag Archives: in-media

Interviul săptămânii la mihailmusat.ro

La începutul săptămânii am răspuns la invitaţia de a scrie despre ce face CROS pe blogul lui Mihail Muşat. Am răspuns câtorva întrebări despre de mine ca om, despre cum a apărut ideea CROS, cât timp ne-a luat să o punem în practică sau care este impactul ei acum. Rezultatul e mai jos şi îi mulţumesc lui Mihail pentru întreaga iniţiativă şi pentru că a ales să ne promoveze. Din aceaşi serie vă recomand şi interviul lui Ştefan Pălărie de la Şcoala de Valori.

——————

Bine te-am regasit la al doilea articol din seria interviul saptamanii. Saptamana aceasta am invitat sa ne povesteasca despre el si despre CROS pe Traian Bruma. Pe Traian il cunosc de anul trecut. Am auzit intai de CROS si tot ce auzeam sau citeam despre aceasta organizatie era de bine. Asa ca, am fost foarte incantat si impresionat cand l-am intalnit pe Traian. Ce imi place foarte mult la el este ca e un om care gandeste pe termen lung si care are incredere maxima in visul lui. Prin asta, inspira cu o foarte mare usurinta oameni valorosi sa i se alature lui si CROS pentru a face o revolutie in educatie. Mai multe, in randurile de mai jos…

Mulţi dintre actualii voluntari în organizaţii studenţeşti vor fi agenţi de schimbare în societate, antreprenori şi profesionişti valoroşi şi ne bazăm pe ei că vor avea mult impact în transformarea României.

Salut! Sunt Traia Brumă, de la CROS. Când nu mă ocup de CROS ies cu rolele sau merg la munte cu placa.

Din când în când mai joc câte un şah cu un prieten şi tot zic că îmi fac timp de un Starcraft sau Heroes III. De curând am descoperit şi boardgames – deci îmi cam plac jocurile de strategie. Am “crescut” cu Implant pentru Refuz şi Rage Against The Machine şi muzica asta mă defineşte cel mai bine şi azi, chiar dacă majoritatea prietenilor au “depăşit etapa asta” sau n-au suportat niciodată “zgomotul acesta”. Pentru viitor, mi-am propus să învăţ să cânt la tobe, să zbor aşa (wingsuit flying) şi să călătoresc în spaţiu. :)

Am dat la Politehnică pentru că eram fascinat de ştiinţă şi tehnică. Aveam în plan să învăţ bine inginerie şi să pornesc o companie împreună cu 2-3 colegi. După trei semestre de Politehnică eram revoltat şi încercam să îmi conving câţiva colegi să facem un site pe care să criticăm profesorii. Aşa am ajuns la organizaţia studenţilor. Vreo trei ani mai târziu coordonam un proiect naţional de promovare a procesului Bologna ca instrument de schimbare a învăţământului superior din România. Din gaşca de atunci, 5 oameni sunt acum în CROS. Aveam o sesiune, în cadrul unui training, despre  “universitatea perfectă”. Aşa am început să visăm la cum ar putea fi o universitate. Pe măsură ce viziunea devenea mai puternică, ne convingeam că aceia de la care noi aşteptam să o transforme în realitate nu prea vor şi nu prea pot. Astfel, în 2007, fără bani şi fără altă experienţă decât cea din organizaţii studenţeşti, ne-am hotărât să dezvoltăm de la zero o universitate alternativă … oricât de mult ne-ar lua şi oricât de greu ar fi. CROS este primul pas şi în acelaşi timp nucleul acestei viziuni.

Am fondat CROS în 2007. Acum avem deja un model alternativ de educaţie pe care îl punem în practică împreună cu 23 de organizaţii studenţeşti şi aproximativ 120 de voluntari din aceste organizaţii. Modelul alternativ de educaţie prinde contur în comunităţile de practici HRemotion şi New Media School, unde în primul rând învăţăm oamenii să înveţe singuri,  în ritmul lor. Facem asta prin consiliere pentru autonomie în învăţarecoaching şi mentorat. Apoi învaţă împreună, unii de la ceilalţi pentru că fiecare face ceva pe bune, într-o organizaţie studeţească. Şi invităm profesionişti să ne ţină traininguri, avem 3 Kindle care se plimbă prin comunităţi, un wiki intern unde adunăm resurse de învăţare şi o platformă de comunicare prin care schimbăm resurse şi pornim conversaţii. Noi oferim resurse, dar nu impunem un traseu. Fiecare îşi construieşte propria lui dezvoltare. E un model alternativ pentru care primim feedback foarte bun. Mai avem nevoie de încă trei ani pentru a dezvolta tot ce facem acum până la stadiul de universitate alternativă în toată regula. De ce aşa puţin? Pentru că există oameni care cred în noi, care ne susţin şi noi avem o viziune clară, frumoasă despre educaţie, avem energia şi motivaţia să facem lucrurile bine, într-un mod susţinut. De ce aşa mult? Pentru că încă nu am învăţat să atragem destule resurse şi aici avem principala limită la cât de repede putem creşte. Iar a doua e legată de faptul că relaţiile între oameni, încrederea, cultura unei comunităţi sunt lucruri care cresc organic şi pe care le poţi grăbi, dar nu foarte mult.

Îmi aduc aminte de prima parte a lui 2008 – vreo 6 luni in care toate ieşeau pe dos. Lucram deja de vreo 6 luni la strategia CROS care nu se mai termina. Începeam să ne îndoim că e un lucru care merită … ne întrebam dacă în ritmul asta vom ajunge vreodată să mai facem ceva. M-am lăsat convins să depunem un proiect la Tineret în Acţiune în care eu nu prea credeam. Nu vroiam să facem proiecte fara să avem o strategie şi o viziune în spate la care acestea să contribuie. Dar am acceptat de teamă că dacă continuam să nu facem altceva decat strategii şi planuri – ne pierdem toată energia. Din 4 câţi eram, am cam ramas cu proiectul în braţe şi am ajuns să fac aproape singur un proiect pentru care credeam că nu e momentul. CROS înca nu era în priorităţile niciunuia dintre noi. Încă nu aveam o sigla şi o identitate şi începeam să cred că n-o să găsim vreodată unele care să ne placă şi să ne reprezinte. În tot contextul acesta, am avut o discuţie care m-a dezechilibrat şi pentru o perioadă, mi-am pierdut încrederea. Dar apoi am terminat proiectul şi a iesit foarte bine, am mers 3 zile în afara Bucureştiului şi am terminat în sfârşit strategia, începeam să ne facem loc în program pentru CROS şi în toamna am fost selectaţi pentru Proiect 1000 datorită căruia am ajuns să avem o identitate vizuală care ne reprezintă şi ne place foarte mult. Cum am trecut peste obstacolul asta? Am tras mai tare când am dat de un moment mai greu. Câteodată e atât de simplu :)

În general mi se pare că orice obstacol poate fi depăşit şi nu văd cum l-ai trece dacă ţi se pare de netrecut. Trebuie sa crezi ca se poate rezolva si sa cauti solutii, sa fii perseverent chiar daca nu iti iese din prima. “Fie că tu crezi că poţi sau că nu poţi, oricum ai dreptate”.

CROS prin comunităţile de practici HRemotion şi New Media School oferă un mediu de dezvoltare bogat pentru 120 tineri şi mediul acesta chiar face diferenţa în dezvoltarea lor. Prin ei, avem impact şi în organizaţiile studenţeşti în care activează deoarece ei sunt oameni cheie în aceste organizaţii. Mulţi dintre actualii voluntari în organizaţii studenţeşti vor fi agenţi de schimbare în societate, antreprenori şi profesionişti valoroşi şi ne bazăm pe ei că vor avea mult impact în transformarea României.

Şi mai e un mod în care observ că avem impact. Cred că suntem una dintre organizaţiile inovative în educaţie şi reuşim să inspirăm oamenii să aibă încredere că educaţia se poate face şi altfel decât se întâmplă ea acum la scară largă. Arătând că putem face educaţie în aşa fel încât ea să încânte şi să transforme vieţi, suntem şi noi, şi cei din jurul nostru mai optimişti faţă de viitor.

Perspectiva de viitor e următoarea:

pasul 1 – avem o universitate alternativă (5 ani);

pasul 2 – a) univesitatea generează o masă critică de tineri puternici, conectaţi între ei care au experimentat un model alternativ, bazat pe autonomie; b) în jurul nostru există o reţea de oameni care au încredere în acest model (cam 5 ani);

pasul 3 – tinerii de care vorbeam, împreună cu cei pe care i-a convins modelul şi filosofia din spate, dezvoltă proiecte de transfer de bune practici, comunicare, formare, consultanţă, lobby şi advocacy sau antreprenoriat în educaţie, până când bulgărele începe să se rostogolească singur (10 ani).

În educaţie se întâmplă o revoluţie. Peste tot în lume. Dar majoritatea tinerilor de astăzi nu vor mai fi tineri până când schimbările ajung în şcoli şi universităţi. Revoluţia felului în care învaţă şi se dezvoltă trebuie să înceapă acum, în fiecare dintre ei.

Interviu blogunteer.ro

În vară am fost speaker la Branding Romania 2010. După prezentare, am răspuns câtorva întrebări ale unui voluntar de la blogunteer.ro. Mai jos aveţi articolul şi răspunsurile mele.

Traian Bruma a fondat, impreuna cu membrii Sindicatului Liber Studentesc, Organizatia Studentilor din Inginerie Electrica (OSE). Pe o perioada de doi ani a activat ca vicepresedinte al Aliantei Nationale a Organizatiilor Studentesti din Romania (ANOSR), dezvoltand departamentul educational. De asemenea, a coordonat programul NEXT, Saptamana Bologna in universitati si programul de selectie si formare a studentilor evaluatori ARACIS (Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior). Activeaza in domeniul educatiei non-formale pentru tineri, fiind pasionat de sporturile extreme, jocurile de strategie si de educatie.

L-am cunoscut pe Traian Bruma in cadrul scolii de vara “Branding Romania- Yes, we can!”, eveniment organizat de Clubul Liderii Mileniului Trei la Olanesti, in judetul Valcea, in perioada 26 august- 1 septembrie 2010.

In cadrul evenimentului, Traian a abordat tema procesului decizional si a procesului de invatare, structurandu-si prezentarea in puncte-cheie usor de urmarit de catre participanti. La finalul prezentarii, a acordat un interviu pentru Blogunteer, vorbindu-ne despre importanta voluntariatului prin raportare la sistemul de invatamant si la tanara generatie.

1. Ce inseamna voluntariatul in contextul societatii actuale?

Primul nivel la care ajungi sa intelegi voluntariatul, odata ce incepi sa-l faci, e pentru ca e util, pentru ca te ajuta in cariera, pentru ca inveti sa faci lucruri practice, pentru ca incepi sa cunosti oameni si pentru ca ti se prezinta tot felul de avantaje directe. Daca ajungi sa faci cu adevarat voluntariat si ajungi sa fii implicat in cauza organizatiei pentru care lupti, iti dai seama ca de fapt nu faci voluntariat pentru avantajele astea. E ceva mai mult de atat. Intelegerea mea de acum asupra voluntariatului e ca e un lucru esential al conditiei umane sa ajungi sa faci lucruri pentru ca asa vrei tu, nu pentru ca spune altcineva. La scoala, pana in clasa a XII-a, altcineva iti spune ce sa faci si dupa facultate e foarte probabil ca altcineva sa-ti spuna ce sa faci intr-un sistem mare, gen corporatie. Mi se pare critic sa experimentezi, ca om, ce inseamna sa faci un lucru pentru ca asa vrei tu si sa vezi ce iese din asta, cum te simti si daca poti sa gestionezi toate lucrurile acestea. Asta a fost pentru mine voluntariatul in organizatii studentesti. A fost sansa sa descopar cum e sa fac lucruri ca asa vreau eu, nu ca mi le zice altcineva. Dupa ce faci asta si vezi ca merge, nu o sa mai vrei niciodata sa te intorci la a face lucruri pentru ca primesti o recompensa.

2. Cum si in ce fel contribuie voluntariatul la dezvoltarea personala?

In primul rand, iti da posibilitatea sa vezi cum e sa fii autonom. Voluntariatul te invata sa fii autonom. Dupa asta, sunt zeci de mii de moduri in care contribuie (zambeste). Inveti toate lucrurile practice pe care nu le inveti in sistemul formal de invatamant: sa lucrezi cu oamenii, sa conduci proiecte, sa conduci organizatii, sa scrii articole, sa faci site-uri, sa lucrezi in diverse soft-uri. Inveti de la lucruri complexe, cum ar fi sa dezvolti organizatii si proiecte, pana la chestii marunte.

3. Consideri ca voluntariatul este un element de start in cariera pentru tinerii de astazi?

Daca ai putea sa faci voluntariat toata viata, ar fi excelent. Daca nu, poate sa fie un element de start si un element catre care aspiri. Sa ai o perioada in care 5-10 ani faci lucruri din alte motive, poate vrei sa-ti iei o casa, dar ideal ar fi ca la un moment din viata ta sa ajungi in punctul in care ceea ce faci sa fie egal cu ceea ce-ti doresti sa faci.

4. Care ar fi calitatile principale ale unui voluntar?

Cred ca initiativa e o mare calitate. Mai este vorba de dorinta de dezvoltare: sa vrei sa cresti, sa simti ca vrei sa faci lucruri. Sa ai energie- asta e foarte important pentru ca voluntariatul e foarte posibil sa-l faci in paralel cu scoala sau job-ul si atunci e nevoie de multa energie.

5. Cum vezi sistemul de educatie in prezent? Care ar fi principalele calitati si defecte ale acestuia?

Sistemul nu are nicio calitate si sunt foarte sigur cand spun asta. In schimb, sunt elemente ale lui, sunt oameni pe care ii intalnesti in sistemul de educatie care au multe calitati. Sunt profesori extraordinari, sunt materii care sunt foarte interesante si te pot prinde la un moment dat. Prin sistem inteleg felul in care toate astea sunt aranjate, felul in care sunt aranjate materiile, profesorii, incat tu sa ai un parcurs. Felul in care sunt aranjate nu are nicio calitate, are numai defecte. Noroc ca mai exista materii si profesori plini de calitati.

6. Din cauza sistemului educational din prezent, elevii ajung sa fie oarecum restrictionati din punctul de vedere  al creativitatii. Cum mai poate fi dezvoltata creativitatea in acest context?

Raspunsul este valabil la multe lucruri: learning by doing (inveti facand). Eu am invatat sa fiu creativ atat cat sunt acum in organizatii studentesti pentru ca faceam proiecte de la zero. Asta inseamna sa fii creativ: sa creezi lucruri acolo unde nu erau. Viata reala iti pune foarte multe provocari pentru creativitate. Trebuie doar sa iesi din viata asta structurata de altcineva si sa intri in viata reala, sa vezi care sunt problemele, sa ti le asumi. In momentul in care ai vazut o problema si vrei sa o rezolvi, incearca sa devii creativ ca sa se intample asta.

7. Care sunt instrumentele care ne ajuta sa iesim din acest sistem? In afara de voluntariat, ce altceva mai vezi?

Exista un singur instrument: mintea ta. Sa iesi din sistem nu inseamna sa pleci de la scoala. E si asta o varianta, dar e extrema si nu cred ca buna pentru multi oameni (zambeste). Mintea ta e cel mai bun instrument sa iesi din sistem. Sa fii intr-un sistem in care iti conduci singur educatia, stii ce ai de facut, stii ce-ti trebuie, ce nu-ti trebuie, iti cauti oportunitati, alegi ce faci cu viata ta si cu timpul tau, te gandesti la cat timp trebuie sa acorzi scolii, de exemplu, si te gandesti daca iti place sau nu si dupa aceea faci ce e de facut. E doar un salt mental pe care trebuie sa-l faci. Nu se ocupa nimeni de educatia ta, nici scoala, nici altcineva, tu trebuie sa faci asta.

8. Cum vezi un sistem de invatamant modern?

Un sistem modern ar fi asa: ar trebui sa functioneze nu ca un proces tehnologic, asa cum e acum, ar trebui sa functioneze ca un proces organic. Deci in loc sa ne comportam cu oamenii ca si cum am fabrica piulite, sa ne comportam cum ne comportam cu plantele cand le cultivam. Planta creste ea singura, nu trebuie sa tragi de ea sa creasca. Asta inseamna ca ce trebuie sa faca un sistem de educatie e sa ofere resursele fara sa ingradeasca, fara sa dea planuri pentru oameni, fara sa te oblige sa faci lucruri. Trebuie doar sa fie acolo cu resursele. Educatia e un proces care sustine procesul de dezvoltare personala naturala a fiecaruia dintre noi si trebuie sa-si asume acest rol neintruziv.

9. Ce mesaj ai pentru tinerii aflati la inceput de cariera?

Vreau sa stie ca in educatie, in lume, in acest moment, in toata societatea se intampla o revolutie si educatia e un domeniu in care cu atat mai mult se intampla o revolutie. Peste tot in lume. Pana ajunge aceasta revolutie la noi, ei nu vor mai fi tineri. Asta inseamna ca revolutia pentru ei trebuie sa inceapa in ei, sa nu se astepte sa se transforme sistemul inainte. Revolutia incepe cu ei, in ei.

Revoluţia în educaţie

Articol publicat în Ghidul Ciberbobocului editat de SiSC.

Bine ai venit la facultate! Înainte de veştile bune, am una mai puţin bună: sistemul de învăţământ românesc e expirat.

În unele locuri merge mai bine, în altele mai puţin, dar peste tot există acelaşi model inventat în secolul XIX pentru realitatea erei industriale. Între timp, omenirea a depăşit acea perioadă, a trecut în era cunoaşterii şi se îndreaptă foarte repede – din ce în ce mai repede – spre un viitor greu de prezis. Ce ştim cu siguranţă este că ne aşteaptă transformări profunde şi provocări pe măsura. Din păcate, ne pregătim pentru acest viitor într-un sistem care n-a fost gândit să ne pregătească nici măcar pentru realităţile şi aspiraţiile zilelor noastre.

În era industrială, munca era, în mare masură, de rutină sau bazată pe aplicarea unor proceduri. Oamenii completau maşinile care nu erau încă destul de performante. Poate că atunci avea sens să memorăm algoritmi şi informaţii. Acum, tot ce poate fi automatizat este deja automatizat sau urmează să devină. Calculatoarele şi roboţii sunt mult mai bune decât oamenii la sarcinile care implică executarea unor algoritmi. Noi, oamenii, vom aduce cu adevărat valoare la munca empatică şi creativă şi la rezolvarea de probleme noi, pentru care nu există încă algoritmi. Pun mai jos câteva argumente care susţin ideea că sistemul actual este neadecvat:

  1. Promoveaza conformismul în locul creativităţii;
  2. Uniformizează în loc să susţină diversitatea;
  3. Este liniar şi mecanic deşi organismele vii se dezvoltă neliniar şi organic;
  4. Nu dezvoltă autonomia în învăţare şi în viaţă;
  5. Se bazează pe o noţiune îngustă, saracă şi expirată despre ce este util;
  6. Promovează fragmentarea disciplinelor în locul interdisciplinarităţii şi a gândirii sistemice;
  7. Foloseşte motivaţiile extrinseci în locul motivaţiei intrinseci;

Neadecvarea sistemului s-ar putea traduce pentru tine aşa: mergand la cursuri şi semniarii şi luând examenele vei avea o diplomă dar asta nu înseamnă că vei fi pregătit să trăieşti fericit şi împlinit în deceniile care urmează. Pe principiul „Nu lăsa şcoala să îţi strice educaţia” te poţi ocupa singur de dezvoltarea ta şi studenţia care te aşteaptă este cel mai bun moment pentru acest lucru. (Am scris un alt articol despre asta).

Tu crezi că educaţia universitară din România este adecvata provocărilor pe care le va avea generaţia ta?

Noi, la CROS,  credem că educaţia universitară este un proces liniar, uniformizant, demotivant care inspiră conformism şi pasivitate. Şi viitorul ne cere creativate, iniţiativă, flexibilitate, autonomie şi multe altele. De aceea ne punem constant întrebarea: Cum ar putea arăta un mediu de învăţare conceput de la zero, în 2010? Experienţe diverse în loc de cursuri? Facilitatori, mentori, coachi în loc de profesori? Feedback în loc de note? Google search în loc de memorare? Proiecte împlementate în viaţa reală în loc de referate pe hârtie? Portofolii publice în loc de diplome?

În urmă cu trei ani ne-am asumat provocarea de a dezvolta un model alternativ de educaţie care să fie practic, atractiv, motivant, neliniar şi organic, flexibil, divers, personalizat, util şi bazat pe autonomia fiecăruia de a-şi conduce dezvoltarea. Ne înscriem astfel într-un curent care prinde din ce în ce mai multă forţă peste tot în lume. Premisa lui este că evoluţia actualului sistem nu este suficientă şi că avem nevoie de o revoluţie în educaţie. Vestea bună este ca în fiecare dintre noi se poate naşte o revoluţie.

De ce sa ai si tu un blog de student?

Acest articol a fost publicat în Ghidul Studentului Economist 2010 realizat de ASER.

Te-ai gândit vreodată să îţi faci un blog şi chiar să scrii pe el?

Eu, dacă aş fi student (în anul I), aş face asta. De fapt, imediat ce am intrat la a doua facultate – ştiinţele educaţiei, asta am şi făcut şi vreau să te conving şi pe tine. Ma refer aici la un „blog de student” şi vom înţelege că este vorba despre un blog profesional al unui tânăr aflat în formare. El se va transforma, odata cu tine, într-un blog profesional în toată regula.

Ce ai putea scrie pe el?

Ai putea scrie despre ce ţi-ai propus să devii şi de ce. Despre cum ţi-ai ales facultatea şi ce aşteptări ai de la ea. Despre cursuri şi părerea ta despre ele, despre lucruri interesante pe care le găseşti pe net, în reviste sau în cărţi. Despre asociaţia studenţească la care ai vrea să aplici, despre seminariile, conferinţele şi workshopurile sau internshipurile la care participi. Atunci când faci diverse referate sau lucrări, le poţi pune pe blog. Când ai înţeles ceva, îl poţi explica şi altora pe blog iar atunci când nu înţelegi ceva, îţi poţi explica dilemele. Şi pentru că pofta vine mâncand, vei mai descoperi singur zeci de alte subiecte.

De ce sa faci asta?

La nivelul zero, scrisul te ajută să gândeşti. Chiar dacă nu ţi-ar citi nimeni blogul, tot ar fi valoros să scrii. Scrisul îţi dă ocazia să procesezi lucurile care ţi se întâmplă, pe care le citeşti sau pe care le vezi. Reflectezi asupra lor, le înţelegi, descoperi noi întrebari, selectezi, structurezi şi sintetizezi, reţii, evaluezi şi poate cel mai important: le oferi o semnificaţie personala. Aşa îţi antrenezi capacitatea de a procesa si de a crea.

La nivelul 1, blogul e un instrument de comunicare şi primul lucru pe care îl comunici este că exişti. Eşti şi tu pe hartă! Pe măsura ce vei scrie mai des si mai bine, numarul de cititori va creşte si vei avea conversaţii interesante, pornite de la ideile tale. Unii vor comenta, alţii se vor referi la posturile tale pe blogul lor iar alţii vor deschide discuţii când vă veţi întâlni. În orice caz, vei obţine o formă de feedback care îţi va îmbogăţi perspectivele sau te va provoca.

Nivelul 2 este cel al relaţiilor profesionale si brandingului, dar despre asta te invit sa discutam la mine pe blog.