Tag Archives: Learning

Bibliotecile publice şi învăţarea informală

Ieri am fost invitat de Bogdan la o dezbatere despre rolul bibliotecilor publice în dezvoltarea comunităţii. Dezbaterea a fost organizată de Biblionet, un program finanţat de Fundaţia Bill&Melinda Gates prin programul lor adresat bibliotecilor.

Aveam lucruri mai urgente de făcut dar subiectul e prea interesant pentru a-l rata. Eram curios să aflu ce perspective există, care sunt actorii şi care sunt provocările acestui sector. Curiozitatea şi interesul meu au fost determinate în mare parte de cartea pe care o citesc acum: Informal Learning – Rediscovering the Natural Pathways that Inspire Innovation and Performance. Este o carte de referinţă în educaţia adulţilor care îmi întăreşte convingerea că învăţarea la adulţi se întâmplă, în cea mai mare măsură în afara programelor formale.

Şi aici e legătura cu bibliotecile. Dacă aşa stau lucrurile, cred ar fi mai inteligent să investim mai multe resurse în a dezvolta medii care să susţină învăţarea naturală (informală) decât în programele formale. Cum ar putea arăta aceste medii? Ca nişte biblioteci evoluate în centre comunitare complexe dedicate accesului la informaţie, educaţiei şi învăţării care:

  • au şi cărţi
  • au şi abonamente la reviste şi tot felul de alte reţele de distribuţie a conţinutului multimedia (documentare, muzică, aplicaţii de pentru învăţare etc)
  • au şi ebook readere de închiriat şi acces la cărţi electronice; să poţi pleca cu ebook readerul să citeşti în parc;
  • au tot felul de tehnologii: calculatoare, staţii grafice, tablete multitouch (vezi iPad sau JooJoo), ecrane multitouch, simulatoare etc
  • au multe spaţii sociale foarte bine dotate cu tehnologie (săli de studiu, săli în care se pot desfăşura şedinţe de coaching sau mentorat, săli pentru echipe minci de 5-10 oameni, săli multifuncţionale pentru numere mai mari de oameni)
  • au şi o oglinda virtuală la fel de evoluată;
  • şi un sistem bine pus la punct de a oferi acces echitabil şi eficient la toate aceste resurse;

În 10 ani, sper ca bibliotecile să fie instituţiile publice în care vom petrece cel mai mult timp şi acolo vor merge cele mai multe resurse publice. Începând de ieri am adevenit foarte interesat de dezvoltarea bibliotecilor publice.

Muşchiul reflexiv

Sursa imaginii: Gutter

Sâmbătă ţin un training pentru ASER, împreună cu Marina. În timp ce îl pregăteam a apărut şi Cris şi ne-am lansat în discuţii filosofice pe marginea managementului de proiect. Avem perspective uşor diferite şi am avut o dezbatere interesantă. Discuţia m-a stimulat să pun întrebări şi să-mi pun întrebări (cred ca e o mare artă să ştii să pui întrebări; încerc să o învăţ). Am discutat despre ce înseamnă să fii manager de proiect, ce face diferenţa într-o echipă şi ce am învăţat noi din toate experienţele de până acum.

Deşi ne cunoaştem de mult timp n-am mai avut discuţia aceasta până acum. Mi-am dat seama că nu am procesat suficient nici măcar experienţele mele.  Am coordonat sau am fost parte a echipei în peste 30 de proiecte cât timp am fost ONGSist. Am alergat dintr-un proiect în altul fără să aloc timp să reflectez suficient la fiecare şi să mă gândesc la întrebări de genul: Ce a făcut proiectul acesta să iasă bine? Ce voi face altfel data viitoare? Ce competenţe m-ar fi ajutat să-l fac şi mai bine? Care sunt “lecţiile”?

Cu atât mai puţin le-am discutat cu alţii.

Acest post este dedicat ONGSiştilor. Marele rol al organizaţiilor studenţeşti este că înveţi prin practică, în viaţa reală. Contribuţia CROS, mai ales prin comunităţile de practici, este să promovăm modelul practicianului reflexiv. Chiar daca 70-80% din timp este dedicat verbului “a face”, cred că o dezvoltare echilibrată are nevoie de acel 20-30% de a reflecta la experienţele pe care le-am avut, a discuta despre ele, a afla despre experienţele altora sau a citi o carte sau un blog. E păcat să nu valorifici la maxim o experienţă intensă. E ca şi cum ai înghite fără să mesteci.

Nu lăsa şcoala să-ţi strice educaţia

Articol publicat şi în Stud-Life.

Ai ajuns şi la facultate şi mai nou te numeşti student. Probabil că n-a fost atât de greu pe cât te aşteptai. În curând te vei obişnui cu rutina mersului la cursuri şi seminarii şi vei începe să ai mici revelaţii în privinţa învăţământului superior din România. Dacă nu eşti pe fază, te-ai putea lăsa prins în viaţa de zi cu zi şi te-ai putea trezi la sfârşitul facultăţii că ai o diplomă în buzunar şi cam atât. Vei trage atunci o concluzie amară: că diploma ta nu înseamna mare lucru. Ea spune despre tine că te-ai prezentat la examene şi că, într-un fel sau altul, le-ai luat. Foarte bine că le-ai luat, dar nu e suficient. Asemănarea dintre o diplomă şi un buletin este că, începând de la o vârstă, toată lumea are câte una.

Hai să vedem ce ai putea face pentru a-ţi transforma studenţia în ceva mai mult decât un sport de luat examene.

În primul rând, aş vrea să îţi ofer 5 motive pentru care eu cred că e nevoie să faci mai mult decât să iei examene:

1. Pentru a avea Cunoştinţe relevante pentru domeniul tău

Aici este domeniul în care facultatea ar trebui să exceleze, dar nu te baza pe acest lucru. Unele materii sunt puse în orar nu pentru că sunt utile şi importante, ci pentru ca anumiţi profesori să aibă ce preda. Alte materii, care ar fi importante, nu sunt în orar pentru că nu are cine să le predea. Mai există şi materii importante şi relevante, dar care nu sunt actualizate, bine structurate sau bine prezentate.  În plus, în fiecare domeniu există şi specializări emergente, de multe ori interdisciplinare, care încă n-au pătruns în planul de învăţământ. Ca să fii sigur că vei avea acces la aceste cunoştinte, trebuie să faci mai mult decât să iei examenele.

2. Pentru a avea Competenţe profesionale practice

Teoretic, n-ar trebui să existe nicio diferenţă între teorie şi practică. Practic, e altceva J. Aşa cum nu poţi învăţa să mergi pe bicicletă ascultând o prelegere despre asta, nu vei putea deveni un profesionist competent doar mergând la cursuri şi seminarii. Să fii competent nu înseamnă să ştii, ci să fii capabil să faci.  De cele mai multe ori nici laboratoarele, acolo unde există, nu reprezintă o soluţie. Cu atât mai puţin pentru cei care vizează domenii cum sunt antreprenoriatul, managementul, resursele umane sau comunicarea. Pentru a dobândi competenţele practice trebuie să faci mai mult decât să mergi la examene.

Ceea ce avem de învăţat să facem, învăţăm făcând. ARISTOTEL

3.       Pentru Înţelegerea „pieţei” şi networking profesional

Fiecare domeniu are organizaţiile, joburile, oamenii, cultura şi dinamica sa foarte particulară şi aceste lucruri nu prea se găsesc în cărţi. Două companii care produc sandale pot fi foarte diferite ca angajatori. Imaginea în exterioar a unei organizaţii poate să nu spună prea mult despre cultura ei internă. Proiecte noi încep şi se termină mereu, oportunităţile apar şi dispar şi oamenii se mută de la un proiect la altul şi de la o companie la alta. Pentru a avea succes într-un domeniu, nu sunt suficiente cunoştinţe şi competenţe. Trebuie să înţelegi piaţa, să fii mereu la curent cu oportunităţile care apar, să cunoşti oamenii relevanţi din domeniu şi, pe cât posibil, să te cunoască şi ei pe tine, iar acest lucru nu ţi se va întâmpla dacă doar vei merge la cursuri şi examene.

4.       Pentru Soft skills

Probabil că ai auzit deja de „soft skills” şi cât de importante sunt. Spre deosebire de „hard skills” care sunt abilităţi specifice unui domeniu, de soft skills ai nevoie în orice domeniu. Iată câteva dintre dotările standard ale unui profesionist de succes:  comunicare asertivă, vorbire în public şi abilităţi de prezentare, lucru în echipă, negociere, leadership, inteligenţă emoţională, managementul timpului, etc. La acestă enumerare, care nu e completă, aş mai adăuga o abilitate pe care eu o consider foarte valoroasă pe termen lung: abilitatea de a învăţa în mod autonom. Promovarea examenelor este, în mod evident, foarte puţin corelată cu dezvoltarea acestor abilităţi.

5.       Pentru Dezvoltare personală

Facultăţile româneşti nici măcar nu îşi propun să contribuie la dezvoltarea personală a studenţilor, dar perioada studenţiei este ideală pentru a te dezvolta pe toate planurile. Este momentul să ai grijă de sănatatea ta, să înveţi să mănânci sănătos, să faci sport, să citeşti, să mergi la teatru, să descoperi alte culturi, să înveţi să cânţi la un instrument, să descoperi şi altă muzică, să joci teatru, să experimentezi lucruri noi şi să înveţi să îţi îmbini şi echilibrezi viaţa profesională şi cea personală. Luatul examenelor nu te va ajuta cu nimic nici la acest capitol.

Dacă eşti convins să faci din studenţia ta mai mult decât un şir de examene, îţi ofer 11 idei pentru a-ţi îmbogăţi această experienţă. Lista este deschisă. Dacă mai ai şi alte idei, lasă un comentariu mai jos.

11 idei pentru o studenţie mai bogată:

  1. Fii autonom în învăţare. Setează-ţi singur obiective, motivează-te singur, alege-ţi singur strategiile şi metodele de a învăţa. Alege materiile care sunt relevante pentru obiectivele tale profesionale şi acordă-le mai multă importanţă. Ignoră-le pe cele care nu te interesează. Găseşte măcar un subiect din domeniul tău care nu e în planul de învăţământ şi studiază-l pe cont propriu. Setează-ţi obiective şi din zona de competenţe practice, soft skills, networking şi dezvoltare personală. Dacă vrei să faci asta şi nu ştii cum, scrie-mi.
  2. Mergi câteva luni să studiezi într-o universitate din altă ţară. Ca student, poţi face asta prin programul Erasmus – google it!
  3. Mergi cât mai devreme într-un internship în domeniul tău. Îţi va clarifica multe lucruri şi te va motiva. Poţi să cauţi internship-uri aici: http://www.startinternship.ro/
  4. Alege-ţi un prof tare din facultatea ta şi mergi să lucrezi cu el într-un proiect de cercetare. Ai putea să încerci să scrii o lucrare şi să o prezinţi la o sesiune de lucrări ştiinţifice studenţeşti.
  5. Mergi la o conferinţă ştiinţifică în domeniul tău cât mai devreme. Dacă va fi în altă ţară, cu atât mai bine.
  6. Mergi la traininguri, prezentări şi proiecte studenţeşti. Citeşte cu atenţie afişele de prin facultate, abonează-te la grupuri de discuţii pentru studenţi şi încearcă cât mai multe. Nu te lăsa descurajat dacă prima dată nu ai fost încântat.
  7. Mergi într-un schimb de tineret sau program intercultural de tineret. Sunt diverse organizaţii şi programe care oferă astfel de oportunităţi. Trebuie să depui puţin efort să le găseşti, dar te vei convinge că merită.
  8. Participă la competiţii studenţeşti. De exemplu, pentru studenţii interesaţi de comunicare există Olimpiadele Comunicarii, pentru cei la management exista Roland Berger Case Study Challenge sau Trust by Danone. Caută o competiţie care ţi se potriveşte.
  9. O experienţă pe care n-ar trebui să o ratezi este aceea de a fi membru într-o organizaţie studenţească. Intră pe www.cros.ro sau scrie-ne la cros@cros.ro pentru a-ţi recomanda organizaţii din universitatea ta.
  10. Fă-ţi un blog de student care să devină mai târziu blogul tău profesional. Reflectează asupra obiectivelor tale profesionale şi asupra experienţelor tale de învăţare şi scrie despre ele. Intră în dialog cu profesioniştii din domeniul tău. Dacă vei fi consecvent, blogul tău va deveni până la absolvire piesa de rezistenţă a portofoliului tău profesional.
  11. Găseşte-ţi unul sau mai mulţi mentori şi stai cât mai mult pe lângă ei.

The Element

“The Element is the meeting point between natural aptitude and personal passion”

“When people are in their Element, they connect with something fundamental to their sense of identity, purpose, and well-being.”

Azi am terminat de citit cartea “The Element” a lui Sir Ken Robinson, care este cartea lunii martie la CROS.

L-am vazut prima data pe Ken Robinson la TED, in celebrul sau speach “Do schools kill creativity?“.  Daca nu e cea mai populara prezentare, sigur e intre cele mai populare 10 prezentari de la TED. De atunci sunt fan. Daca as face topuri, ar fi in top 10 al oamenilor care ma inspira si a caror idei le impartasesc si in top 5 al oamenilor care gandesc si comunica despre nevoia transformarii educatiei.

“The Element” dezvolta ideea ca oamenii traiesc vieti fericite si implinite atunci cand se afla in elementul lor, adica in acel loc in care abilitatea lor naturala se intersecteaza cu pasiunea. De cand am inceput sa o citesc, cartea a reusit sa-mi instaleze in gandire conceptul de a fi in elementul tau. Conceptul se integreaza bine si cu modul in care am inceput sa inteleg fericirea datorita lui Martin Seligman si Mihaly Csikszentmihalyi care, tot la TED vorbesc despre “What positive psychology can help you become” si respectiv “Creativity, fulfillment and flow“. Ei spun ca exista 3 niveluri ale fericirii:

  • nivelul 1: placerea (ex: sex, mancare, confort, etc)
  • nivelul 2: flow – atunci cand esti complet absorbit de o activitate, timpul se opreste si tu esti 100% acolo;
  • nivelul 3:  sa contribui la ceva mai mare decat tine, sa creezi ceva sau sa ajuti oamenii;

Ce se numeste flow la Seligman si Csikszentmihalyi la Ken Robinson se numeste a fi in elementul tau. Exista totusi o diferenta de nuanta. A fi in elementul tau presupune sa iti descoperi un fel de pasiune a vietii care te aduce in starea de flow aproape de fiecare data. Flow-ul e mai mult o stare de moment pe care o poti experimenta facand si alte lucruri. Daca flow-ul este un ingredient distinct al fericirii, a fi in elementul tau presupune sa fii in starea de flow dar contribuie si la sentimentul ca viata ta are un scop.

Am facut paranteza asta mare pentru ca vreau sa recomand   “The Element”  educatorilor, hristilor si liderilor care imi citesc blogul. Pentru mine, scopul fundamantal al educatiei, resurselor umane sau al leadershipului este acela de a-i ajuta pe oameni sa traiasca vieti fericite si implinite, in armonie cu ceilalti oameni care isi traiesc propriile vieti fericite si implinite. Cred ca cei care lucreaza cu oamenii trebuie sa inteleaga la un nivel foarte profund ce inseamna fericirea si implinirea umana iar cartea lui Ken Robinson poate fi o piesa din puzzle.

E o carte care se citeste usor si relativ repede. Eu am citit-o in 7-8 ore.  Lectura e placuta pentru ca in mare parte cartea e o colectie de povesti ale unor oameni care si-au descoperit “elementul”. Fiecare poveste sustine una dintre perspectivele pe care Ken Robinson le propune asupra elementului. Fiecare dintre cele 11 capitole trateaza o perspectiva care e sustinuta de mai multe povesti spuse mai pe scurt sau mai detaliat.

“The Element” se numeste primul capitol in care Ken Robinson pleaca de la 3 povesti pentru a ajunge sa defineasca elementul. Pe scurt, exista doua caracteristici cheie ale elementului: abilitatea – I Get It! si pasiunea – I love it! si doua conditii necesare pentru a te afla in elementul tau: atitudinea – I want it! si oportunitatea – Where is it?.

In capitolul 2 – “Think differently” propunerea e sa gandim diferit despre capacitatile umane. Stim (de fapt Ken Robinson stie) despre intelingenta umana ca este:

(1) diversa – adica nu e limitata la ceea ce masoara testele de IQ – abilitatea de efectua rationamente verbale si logico-matematice; acesta este doar unul dintre modurile in care intelingenta umana se exprima. Gandim despre lume in toate modurile in care o experimentam: in sunet, in miscare, in imagine, etc

(2) dinamica – adica evolueaza in timp; ne folosim mai multe parti ale creierului in fiecare activitate pe care o facem si de fiecare data se creeaza noi conexiuni; Einstein intervieva poeti ca sa invete despre intuitie si imaginatie si canta la vioara in timp ce se gandea la probleme complicate de fizica;

(3) distincta – fiecare persoana are propria intelingenta, unica ca o amprenta; daca exista 7, 10 sau 100 de tipuri de intelingenta, fiecare dintre noi le folosim intr-o combinatie unica;

Sa iti descoperi elementul inseamna sa iti descoperi punctele tari tinand seama de toate modurile in care experimentezi lumea din jurul tau si avand o perspectiva larga asupra a ceea ce inseamna inteligenta si capacitate umana.

“Beyond Imagining” este capitolul in care Ken Robinson argumenteaza ca, in viziunea sa, creativitatea si inteligenta sunt lucruri foarte asemanatoare, sa gandesti creativ fiind cea mai inalta forma de manifestare a inteligentei. Creativitatea nu e rezervata unor oameni speciali sau unor domenii speciale cum sunt arta si designul. Toti avem capacitati enorme de a fi creativi si putem fi creativi in orice domeniu de la matematica si inginerie la sport si afaceri. Imaginatia este puterea de a crea in minte lucruri care nu sunt prezente in simturile noastre. Imaginatia sta la baza fiecarei realizari umane si datorita ei suntem capabili sa ne intoarcem in trecut, sa contemplam prezentul sau sa anticipam viitorul. Tot imaginatia este responsabila pentru capacitatea noastra de a crea. Iar capacitatea de a crea este cea mai mare promisiune a descoperirii elementului fiecaruia dintre noi.

“In The Zone” trateaza starea de flow si felul in care se opreste timpul atunci cand esti complet absorbit in ceea ce faci. Sa fii absorbit de un anumit lucru e un indiciu critic care iti sugereaza ca te afli in elementul tau.

“Find your tribe” – multi oameni isi descopera elementul atunci cand isi intalnesc tribul, adica grupul de oameni care impartasesc aceeasi pasiune.

“What will they think” e despre barierele pe care le intalnim in a ne gasi elementul sau “cercurile de constrangere”: personale, sociale, culturale.

“Do you feel lucky?” vorbeste despre atitudinea de care ai nevoie pentru a-ti gasi elementul. Mesajul e ca norocul si-l face omul cu mana lui, adica trebuie sa fii proactiv in a-ti cauta elementul.

“Somebody help me” e despre rolul extraordinar al mentorilor in descoperirea “elementului”. Primul rol este acela de a recunoaste in noi talentul sau pasiunea. Al doilea rol este de a ne incuraja si a ne da incredere ca putem realiza lucruri pe care noi le-am putea considera imposibile. Al treilea rol este de a ne facilita drumul catre element oferindu-ne sfaturi, tehnici, lasandu-ne sa gresim dar ajutandu-ne sa invatam din greseli si sa mergem mai departe. Al patrulea rol este acela de a ne impinge sa ne depasim ceea ce noi percepem ca fiind limitele noastre.

“Is it to late?” argumenteaza cu exemple convingatoare ca niciodata nu e prea tarziu sa iti descoperi si sa iti urmezi elementul. Harriet Doerr si-a descoperit pasiunea pentru scris si talentul la 65 de ani si a devenit autoare celebra. Exemplele similare sunt numeroase.

Capitolul 10 pune intrebarea “For The Love Or For The Money?” si ofera exemple de oameni care si-au urmat elementul fara sa faca din acest lucru profesia vietii lor.

Ultimul capitol “Making The Grade” trateaza rolul scolii si demonsteaza prin exemple ca educatia in scoli, asa cum este acum, nu este un mediu in care oamenii isi pot descoperi si urma elementul. Sunt oferite mai multe exemple de scoli alternative in care copiii sunt incurajati sa isi descopere talentele si sa isi urmeze pasiunea. O educatie in spiritul Elementului ar implica transformarea educatiei din scoli in toate aspectele ei majore: curriculum (ce se invata?), pedagogie (cum se invata?) si evaluare (cum evaluam elevii si scolile?).

“Some of the most brilliant, creative people I know did not do well at school”

“Many of them didn’t really discover what they could do until they’d left school and recovered from their education”

In primul rand, Ken Robinson sustine eliminarea ierarhiei materiilor prin neacordarea unei importante mai mari unora in detrimentul celorlalte (de exemplu – matematica fata de dans). In al doilea rand, trebuie sa punem in discutie ideea de materii pentru a putea crea un curriculum fluid, flexibil si interdisciplinar. In al treilea rand, curriculumul trebuie sa fie personalizat. Invatarea e un proces personal, mai ales daca vorbim de incurajarea oamenilor catre pasiunile si talentele lor.

Educatia in spiritul Elementului are implicatii si in privinta predarii. Ken Robinson considera ca reformele care incearca sa faca educatia “teacherproof” merg in directia gresita. Cele mai de succes sisteme merg in directia opusa, investind in profesori. Motivul pentru care oamenii reusesc este ca au pe altii care sa le inteleaga talentele si provocarile. Marii profesori au inteles intotdeauna ca rolul lor nu este sa predea materii ci sa predea elevilor. Mentoratul si coachingul sunt pulsul vital al unui sistem de educatie.

Implicatiile pentru evaluare sunt prezentate printr-o analogie intre sistemele de asigure a calitatii de la restaurante. Exista sistemul de asigurare a calitatii de la fast-food-uri care presupune standardizare dusa la extrem. Rezultatul este de multe ori mancare nesanatoasa, obezitate, etc. Un alt sistem de asigurarea a calitatii este cel Michelin in care se stabilesc criterii de excelenta fara a fi prevazut modul in care acestea trebuie atinse. Evaluarea se face de catre experti care tin cont de toate particularitatile. Rezultatul este ca fiecare restaurant Michelin este unic dar toate sunt extraordinare.  Tendinta multor tari este sa adopte un sistem de asigurare a calitatii de tip fast-food, cu multa standardizare (teze unice de ex). Ken Robinson afirma ca viitorul educatiei nu este in standardizare ci in particularizare; Nu in promovarea gandirii de grup si a deindividualizarii ci in cultivarea profunzimii si dinamismului abilitatilor umane de toate felurile.

Eu am prezentat scheletul ideilor. Valoarea si inspiratia pe care mi-a oferit-o The Element sta in felul in care e scrisa si in argumentarea fiecarei afirmatii prin povesti ale unor oameni care traiesc in Elementul lor.

Daca aveti o ora, gasiti aici prezentarea filmata de la lansarea cartii din Los Angeles. E o placere sa il asculti pe Sir Ken Robinson. Mai jos e un interviu de cateva minute despre The Element.