M-a provocat Andrei cu un comentariu la ultimul articol. Andrei zice ca trebuie sa subliniez punctul 3 (studentul nu este partener) din cele 7 greseli in educatie.
Subliniez punctul 3 de vreo 2 ani, cu fiecare ocazie. STUDENTUL ESTE PARTENER. Studentul nu este “produsul” universitatilor sau al profesorilor. Daca acestia din urma vor sa creada ca produc ceva, atunci produc SERVICII EDUCATIONALE, nu absolventi sau studenti.
Daca universitatea e buna, imi va crea un mediu de invatare, in care EU pot sa MA dezvolt personal si profesional. Imi va oferi resurse si oportunitati de invatare. Ma va lasa si ma va ajuta sa aleg dintre aceste oportunitati asa cum EU cred ca e mai bine pentru ce MI-AM propus. Daca profesorul e bun MA va ajuta sa-mi ating obiectivele pe care EU MI-le-AM stabilit. Lucram in P A R T E N E R I A T pentru aceste obiective. EU trebuie sa le stiu, sa le inteleg, sa le vreau si sa le pot atinge. Termenii parteneriatului ii stabilim IMPREUNA, in functie de nevoile si de limitele fiecaruia.
Problema pe care am intalnit-o este ca sunt oameni care adopta discurul sau accepta ideea de “student partener” dar care sunt aproape sigur ca nu inteleg si nu practica parteneriatul. Neajunsul acestei idei este ca, nefiind explicita in termeni de actiuni/comportamente/atitudini lasa loc unei varietati de interpretari. Practic, cei care inteleg si simt parteneriatul vor sti despre ce vorbim cand subliniem iar ceilalti vor intelege ce vor / ce le convine. Eu am de gand ca de acum inainte sa incerc sa promovez mai mult in termeni specifici ideea de pareneriat. De exemplu, parteneriat inseamna ca la inceputul unui curs rezultatele invatarii sa fie negociate cu studentii.