Încă din perioada în care eram voluntar în ANOSR începusem să ştiu (relativ) multe despre Procesul Bologna sau asigurarea calităţii în educaţie. Şi eram invitat să vorbesc despre ele. Apoi, pentru că de ceva timp conduceam proiecte şi două organizaţii, am ajuns să ţin şi traininguri pe leadership, project management, time management sau managementul organizaţiilor de tineret. Atunci credeam că ma pricep la lucrurile astea :). Acum nu mai cred asta. Am zeci de întrebări şi dileme legate de acele subiecte şi foarte puţine răspunsuri.
Ieri am primit o altfel de invitaţie şi e a doua de tipul acesta: să vorbesc despre mine şi povestea mea. Mulţumesc Mihail pentru că sunt pe aceeaşi listă cu Tincuţa Baltag, Eliza Rogalski şi Alex Găvan. Evident mă bucur, o iau ca pe un compliment şi o să mă laud cu asta. În acelaşi timp mă întreb: Care e faza? Am ajuns un om de succes? Pot fi un model pentru alţii? Şi-ar dori alţii cu adevarat o viaţă ca a mea la pachet cu tot ce e super tare dar şi cu ce lipseşte? Poate fi măcar CROS-ul considerat un succes încât să vorbesc despre cum am ajuns cu el până aici?
După mine, oameni de succes sunt Einstein sau Gandhi. Şi Sir Ken Robinson va deveni în 10 ani după ce va fi declaşat o revoluţie în educaţie în toată lumea. TED este un exemplu de proiect de succes. Gândindu-mă şi la ceilalţi invitaţi … şi realizările lor sunt lucruri certe. Eu şi CROS suntem încă “în lucru”.
Şi totuşi am acceptat invitaţia la “Se poate!“. Nu pentru că m-aş considera un om de succes sau un posibil model ci pentru că sunt convins că evenimentul va fi valoros pentru participanţi şi că eu aş putea contribui … poate mai mult cu întrebări decât cu răspunsuri. Cred că tuturor ne folosesc conversaţii despre cum să ne căutăm şi să ne construim drumul în viaţă.
Voi ce le-aţi spune unor liceeni care îşi caută drumul? Şi pentru cei care mă cunosc mai bine: Ce v-ar folosi să auziţi de la mine?
cred ca le-ar fi de folos daca le-ai explica ce mult ajuta sa se implice in diferite activitati si proiecte si sa gaseasca acel ceva in care sa creada cu adevarat si sa investeasca timp si pasiune. sunt la varsta care le permite se experimenteze cat mai mult si in acelasi timp sunt in unul dintre punctele importante cand ar trebui sa inceapa sa isi puna intrebari. au atatea frumoase oportunitati de dezvoltare in jurul lor incat e bine sa li se starneasca apetitul. mi se pare ca participarea lor la acest eveniment este deja un prim pas in sensul asta.
cine stie, poate vei descoperi un “Traian junior” printre ei care abia asteapta sa gaseasca increderea in sine pentru a porni o noua revolutie.
Cred ca daca vei impartasi, simplu, povestea ta, atat ca licean cat ca si adult care a descoperit o pasiune si face ceva cu ea, va fi suficient. Tinerii din ziua de azi sunt suficient de agili pentru a isi lua singur lectiile de acolo, iar tu stii asta si unul dintre motivele pentru care te-am invitat este pentru ca sunt sigur ca povestea ta este una frumoasa, cu toate raspunsurile si intrebarile fara raspuns. Nu cautam super eroi, ci oameni care sunt cateva etaje mai sus decat tinerii din sala, pe anumite planuri, care prin simpla lor poveste personala sa le trezeasca un plus de incredere de sine si in Romania acestor tineri :)
Abia astept sa aud povestea ta si a celorlati 3 invitati!
Din toata povestea ta, as scoate in fata pasiunea pentru role si ambitia de a deveni bun in asta. De fapt, atitudinea cu care ai privit toate dezvoltarea ta, in orice domeniu, modul in care ti-ai luat “educatia” in propriile maini.
Eu asta as vrea sa invete liceeni: ca ei sunt responsabili de educatia lor si sa si-o asume cat mai serios. Si sa nu uite sa viseze mare, sa zboare cat mai sus si sa se bucure de toate lucrurile pe care le fac in fiecare zi.
Have fun!
Ca e foarte tare să ai curaj :)
și să plece după întâlnirea cu tine cu multe întrebări, ambiție și încredere că “se poate!” :D
“Success is the progressive realization of a worthy goal or ideal.” – Earl Nightingale.
Atat timp cat pasesti pe calea aleasa de tine ca fiind cea care conteaza… esti o persoana de succes. Punct.
Fiecare are propriul drum. Marva Collins nu-i Mahatma Gandhi. Eric Clapton nu-i Mozart.