Modelul motorului cu ardere internă este depăşit. Motorul electric este mai simplu de construit, e de trei ori mai eficient şi nu poluează. Deşi este depăşit conceptual, motorul cu ardere interna o duce foarte bine. Îl vedem la 99% din maşinile de pe străzi.
Săptămâna trecută am fost la o întâlnire a reprezentanţilor centrelor de consiliere în carieră din universităţi. Evenimentul a fost organizat de LEAP – Link Education and Practice, care m-au invitat şi pe mine să ţin o prezentare. Am început-o cu analogia dintre modelul motorului cu ardere internă şi modelul actual de educaţie din şcoli şi universităţi. Mi-am permis să afirm că, la fel ca şi modelul motorului cu ardere internă, modelul pe care funcţionează toate universităţile din România este expirat. Şi tot la fel ca şi în cazul motorului, deşi conceptul e expirat, varianta practică a modelului industrial de educaţie este experimentată de fiecare student din România.
În opinia mea, modelul universitar actual presupune o dezvoltare liniară, standardizată, condusă în totalitate de alţii şi care se desfăşoară în mare măsură într-un mediu izolat de realitate. Eu cred că acest model este “neadecvat” pentru că îţi efectează motivaţiile intrinseci, îţi omoară creativitatea, te impiedică să îţi descoperi elementul, pentru că formează conformism, pasivitate, lipsa spiritului critic, dependenţă, individualism şi din multe alte motive. Noi la CROS ne-am propus să pornim o revoluţie în educaţie. Visăm la un sistem de educaţie în care dezvoltarea oamenilor să poată fi neliniară, personalizată, condusă de cei care învaţă şi integrată cu realitatea. Am ales să dezvoltăm un sistem alternativ construind pe experienţa pe care o oferă deja organizaţiile studenţeşti voluntarilor implicaţi. E o experienţă de formare foarte intensă, neliniară, personalizată, condusă de fiecare voluntar şi care se desfăşoară în lumea reală.
În aceast context am conceput şi dezvoltat modelul comunităţilor de practici care are în centru un proces de consiliere pentru autonomie în învăţare. Suntem în etapa în care concepem sistemul de consiliere iar anul acesta îl vom pune în practică. Din acest motiv am vrut să mergem la întâlnirea cu reprezentanţii centrelor de consiliere. Până la finalul prezentării eram destul de bine “şifonat”. Se pare că “experienţa mea personală nu poate fi generalizată la nivelul întregului sistem“. Teoretic, aşa e. Deşi am studiat în 3 universităţi româneşti, am vizitat ca membru al unor echipe de evaluare alte 4 universităţi şi am discutat cu zeci de studenţi şi profesori din aproximativ 15 universităţi în cadrul cărora am condus proiecte sau am ţinut traininguri, nu pot face generalizări de care să fiu sigur despre toate universităţile din România. Atunci când spun că modelul după care funcţionează toate universităţile din România este expirat, extrapolez observaţia mea conform căreia universităţile pe care le-am întâlnit au la bază un model liniar, standardizat, în care studenţii nu au un cuvânt de spus şi care e, în mare parte, izolat de realitate. Universităţile pe care le ştiţi voi în România cum sunt?
Cred ca e evident :)
Am început să cred că, de fapt, problema oamenilor care lucrează în universităţile ce funcţionează după paradigma actuală este una de “element”: pur şi simplu nu sunt pasionaţi de ceea ce fac (au ajuns la asta conjunctural – tot ca viciu de sistem) şi de aceea nici nu sunt nici tentaţi să înţeleagă o alternativă.
Cel puţin, este unul dintre factorii care întăreşte rezistenţa la schimbare/progres…
Soluţia ar fi să îi trezim sau să aşteptăm ca alternativa să devină viabilă şi generaţiile pregătite pentru ea să “crească” şi să instituie noua paradigmă.
Intr-adevar.. motorul electric e viitorul. eu cred k noi suntem viitorul… ceea ce nu numai k suna orange, dar nu suna neaparat bine.. EU cred k pana nu o sa dispara si ultima farama din comunism, adik din cei care ink mai spun k “era mai bine inainte”, nu vom putea “construi motorul electric”. sunt si profesori deschisi la minte, deschisi spre nou, kre stiu k prin toceala nu rezolvi nimic (catziva, rari, putzini, poate de abia ieshitzi dp bancile facultatzii), dar sunt prea mici k sa rezolve ceva… So: good luck with that engine of yours!!! :P
Te simt oarecum revoltat cu privire la modul de invatare in universitati si sunt de acord cu tine pe buna dreptate.
Din primul an al facultatii mi-am dat seama ca o facultate mai mult ma prosteste si nu ma ajuta decat sa devin un robot al societatii, asa ca mi-am luat hamul si prastia si mi-am inceput propria dezvoltare.
Sustin cu tarie ca viitorul depinde numai si numai de noi, iar schimbarea incepe de la individ. Daca stam sa ne lasam pe seama statului sau a facultatilor devenim morti inainte de a muri.
Este cu siguranta un model expirat , si in nici un caz nu trebuie sa asteptam ca schimbarea sa vina de la ei, ci sa punem piciorul in prag si sa actionam la nivel individual.
Totul este in NOI, in fiecare! Cum spune un student in filmul “Coach Carter”: “Cea mai mare frica a noastra nu este ca suntem inadecvati, cea mai mare frica a noastra este ca suntem puternici peste masura. Lumina, nu intunericul este cel care ne inspaimanta.A juca marunt nu serveste lumii la nimic, nu joci marunt pentru a-i face pe altii sa nu se simta insecuri langa tine.Toti suntem meniti sa stralucim, asa cum fac copii.Nu e doar in cativa dintre noi, ci se afla in noi toti.Si cum lasam propria viata sa straluceasca, le dam inconstient oamenilor permisiunea de a face acelasi lucru.Cand ne eliberam de propria noastra frica, prezenta noastra in mod automat ii elibereaza pe ceilalti.”
Va invit sa cititi o parere legata de un subiect apropiat de blogpostul de mai sus: http://subiectiv.ro/fragmente/avem-diploma-avem-valoare-da-asteptam-sa-ne-pice-de-a-moaca/
Se leaga cele doua scrieri? :)