Learning about vs learning to be & to become

De prin clasa a 9-a practic un sport extrem care se numeşte aggressive rollerblading. Prin 1999 eram printre cei mai buni din România şi vroiam sa fac asta toata viaţa. Am învăţat de acolo lucruri mult mai valoroase decât tot ce aş fi putut învăţa în liceu chiar dacă m-ar fi interesat şcoala. Pentru că la şcoală înveţi despre lucruri (“learning about”) iar în rollerblading învăţam să fiu într-un fel (“learning to be”). Şi reflectând la ce mi s-a întâmplat de fapt, îmi dau seama că am învăţat să devin ceea ce vreau să fiu (“learning to become”).

Nu sunt singurul care face legături între sporturi extreme şi învăţare. John Seely Brown studiază surferi, antrenori de basket şi maeştri de operă pentru a înţelege cum învaţă oamenii. Azi am văzut o prelegere de a sa de la MIT din care mi-a placut distincţia de mai sus între  learning-about / learning-to-be / learning-to-become şi următoarea remarca:

“If I would to give one characterization of the extreme surfers that I studied, it would be the willingness to fail, fail, fail, fail fast and slowly get it right. No shame of any kind of failure.”

John Seely Brown

4 thoughts on “Learning about vs learning to be & to become

  1. O sa vad talk-ul un pic mai tarziu. Pana atunci, chiar este geniala formularea si legatura cu sportul (eu sustin ca e vorba de sport de orice fel, nu numai de sporturile extreme). Orice sport te invata ca pentru performanta trebuie sa fii dispus sa gresesti de sute de mii de ori, pentru ca la un moment dat sa faci bine si apoi si sa faci si mai bine.
    Recunosc ca in sporturile extreme ai un impuls mai bun pentru a ajunge rapid la “doing it right”: te joci cu viata ta. :)

  2. Inainte de role am facut si volei si vad mare diferenta intre ele. La role nu aveam antrenor, nu aveam antrenamente, nu aveam competitii (atunci la inceput), nu aveam teren, nu aveam reguli … ieseam cand aveam chef, fiecare se dadea cat vroia, incerca lucruri cat il tinea. Unii ieseau cu rolele in picioare dar nu prea incercau. Oboseau repede, se plictiseau si le era frica sa incerce lucruri. Nu aveai pe nimeni sa traga de tine. Nu iti spunea nimeni ce trick-uri sa incerci. Este cel mai autonom mod in care te poti dezvolta. Si mai e un lucru important pe care il inveti in spoturile extreme: sa ai curaj si sa iti invingi frica in fiecare zi. Voi scrie despre asta.

  3. @Gabi: Mai aveam de zis ca sunt de acord cu tine. Orice sport te invata procesul prin care ajungi la performanta, daca l-ai practicat suficient de mult si de dedicat. Ma gandesc ca e la fel si daca inveti sa canti la un instrument sau te pregatesti pentru o olimpiada. Sau orice alt tip de tentativa de a atinge performanta. Ce mi se pare esential este ca tot acest proces sa fie impins de tine, de propria ta motivatie intrinseca. Daca ai vreun parinte, profesor sau antrenor care trage de tine si isi doreste mai mult decat tine sa faci performanta, cred ca procesul tau de “learning to become” e mai sarac.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *