“Blestemul cunoaşterii” în comunicare

Imagine preluată de pe thisisindexed.com

Sunt în căutare de inspiraţie. Lucrez la prezentările HRemotion şi New Media School şi am ajuns într-un blocaj. Ce am scris sau gândit până acum nu e suficient. Vreau să trecem la următorul nivel. E un punct familiar pentru mine în procesul creativ. E un semn bun că vom avea ceva care merită la capătul celalalt. Comunităţile de practici ale CROS sunt mai complexe decât orice am avut de explicat până acum. Fiecare dintre lucrurile pe care vrem să le facem are în spate ceva ce am citit sau unul dintre noi a experimentat în 5 ani de organizaţii studenţeşti şi educaţie non-formală şi trebuie să le transmitem în … să zicem … 10 slide-uri.

Dar să vă spun ce am aflat …

Într-un experiment făcut la Stanford se oferă participanţilor unul dintre următoarele două roluri:

  • – “tapper” – cel care bate cu degetul pe o masă, un ritm al unei melodii foarte, foarte cunoscute de tipul “Happy Birthday to You”
  • – “listener” – cel care trebuie sa ghicească ce melodie e

Tapperii sunt rugaţi să prezică şansele ca listenerii să ghicească melodia.

Cei care bat ritmul aud melodia în cap în timp ce bat. Nu îşi pot imagina cum e să nu ştii melodia şi din acest motiv se aşteaptă la şanse de 50% de a fi înţeleşi. De fapt, doar 3 din 120 de cântece au fost ghicite. Acesta este blestemul cunoaşterii. Odată ce ştii ceva devine foarte greu să-ţi imaginezi cum e să nu ştii sau să nu înţelegi ceva. Şi de aici greutatea de a-i face şi pe ceilalţi să înţeleagă. E greu să fii cel care bate ritmul. Situaţia tapper-listener se regăseşte peste tot: preşedinte de ONG şi voluntarii deabia sosiţi, profesori şi studenţi, politicieni şi votanţi, marketeri şi clienţi, scriitori şi cititori.

L-am găsit în “Made to Stick“.  Sper să mă mai lumineze puţin cartea. Mesajul pe care îl dezvoltă cărtea este:

“Checklist for creating a successful idea: a Simple Unexpected Concrete Credentialed Emotional Story”

Voi ce strategii aveţi pentru a face ideile şi mesajele să aibă impact?

4 thoughts on ““Blestemul cunoaşterii” în comunicare

  1. Inteleg perfect ce spui si mi-am dat seama de asta cand, povestind cat de mult imi place sa invat la psihologie am fost pusa in imposibilitatea de a da ca exemplu vreunul din lucrurile “revelatoare” pe care le-am aflat. Pentru ca faceau deja parte din mine si nu mai stiam exact ce stiu eu diferit fata de restul.

    Cred ca e o situatie asemanatoare cu a ta. :)

    Ce strategie…buna intrebare. Am o sora mai mica si m-am obisnuit sa “explic” lucruri; poate ar trebui sa ii multumesc. :)) In rest, cred ca te prinzi in functie de reactia “audientei”. Daca gasesc solutii mai concrete revin!:D

  2. Foarte bine ilustrat “blestemul cunoasterii”… Ma gandesc ca o strategie ar fi sa arati ce ai facut pana acum cuiva care stie foarte putine despre ideea pe care incerci sa o transpui. Trebuie sa fie scurt si vizual pentru mine; poate cu explicatii de subsol, daca am timp mai mult. :)

    Mie mi-ar placea sa vad ce ai pana acum… sunt curioasa unde te-ai blocat. :)

  3. @zumzet: Mulţumesc pentru idei. Reacţie nu prea am ocazia să primesc pentru că lucrez la o prezentare scrisă care va ajunge şi la persoane pe care nu le cunosc.

    Să explici faţă în faţă mi se pare şi mie mai uşor, chiar dacă şi acolo te loveşti de faptul că nu te poţi pune în pielea celor cărora le explici. Am mai citit din carte şi cred că e ceea ce caut: designul unei idei. Sunt în continuare curios despre cum abordează oamenii din jurul meu problema. Dacă îţi mai vine vreo idee, mi-ar plăcea să revii.

  4. Gabi,

    Să fie scurt zici … asta e marea problemă … că trebuie să fie scurt. Altfel, ar fi uşor. Ceva vizual m-ar salva, pentru că o imagine, schemă sau grafic poate transmite mult.

    Nu ţi-ar plăcea să vezi ce am pană acum :D. Mă îndrept spre o formă vizuală dar cred că trebuie să apelez la cineva care ştie să deseneze :).

Leave a Reply

Your email address will not be published.