Gala Profului Bologna

Sambata am mers la Gala Profesorilor Bologna unde am avut de tinut un discurs (il gasiti la sfarsitul postului).

Cu 3 ani in urma am coordonat proiectul Saptamana Bologna in Universitati. Proiectul de atunci promova Procesul Bologna ca un instrument de schimbare a invatamantului superior din Romania si se concentra in mod special pe:

(1) Calitatea educatiei – asigurarea calitatii

(2) Invatamantul centrat pe student

(3) Participarea studentilor

Ideea Galei Profesorului Bologna a aparut atunci cand ne-am pus intrebarea: “Cum putem promova invatamantul centrat pe student si schimbarea metodelor de predare?”. Si ne-a venit ideea sa identificam acei profesori care pot fi exemple, sa ii premiem si sa vorbim despre ceea ce ei fac si ceilalti nu.

In urmatorul an ANOSR a avut un proiect imens – Constructio Academica, implementat de Cris si Vlad iar Gala Profesorilor Bologna, care a avut loc la Sibiu, a facut parte din acest proiect.

Anul acesta Andrei, George, Laura, Adi si Mihai au dus proiectul la urmatorul nivel. Au avut peste 600 de profesori inscrisi, o metodologie de evaluare riguroasa bazata pe un profil al profesorului Bologna realizat impreuna cu profesorii Bologna de anul trecut, cate o echipa de studenti evaluatori in fiecare centru universitar pe care au avut grija sa ii instruiasca in ateliere de 1-2 zile.  Si totul a culminat cu Gala care s-a desfasurat in cel mai potrivit loc din Bucuresti pentru asa ceva – Ateneul Roman la care au participat peste 70 de profi tari care urmau sa fie premiati.

Puteti citi aici impresiile lui Bogdan Gheorghita, unul dintre profii tari: http://bogdangheorghita.wordpress.com/

Momentul in care am simtit ca totul se leaga si ca e un proiect reusit si ca urmeaza o seara cu totul speciala a fost atunci cand Cris si Vlad au inceput sa citeasca scurte citate despre fiecare profesor si ei urcau pe scena si spuneau cateva cuvinte. Prin ceea ce spuneau si prin felul in care o faceau – cu modestie, cu emotie, cu farmec, cu umor – unul dupa altul acesti oameni extraordinari conturau profilul acelor “Mari profesori care ne inspira”. Din acel moment am devenit inspirat si spiritul critic a amortit. Un discurs slab, o ideea cu care nu eram de acord, o balbaiala a moderatorilor … toate erau detalii insignifiante. Mintea mea le-a eliminat pe toate pentru ca vroia sa asiste la adevaratul spectacol.

Pentru mine a fost o seara superba, desi, ca de obicei, n-am fost multumit de discursul meu :). N-am sa scriu ce am retinut din ce au zis profii pe scena pentru ca n-as surprinde decat partial mesajele lor. In schimb, atunci cand voi avea inregistrarea, o sa imi fac un edit cu cele mai reusite mesaje si il pun aici.

Si uite asa am ajuns eu sa vorbesc la Gala dupa Oprescu, Hardau, Pricopie si Marian Stas. Pun mai jos discursul, asa cum l-am scris inainte. Ce o fi iesit acolo pe scena … e alta poveste, despre care voi scrie intr-un post viitor :)

—— Discursul de la Gala ——

Buna seara,

Cand am terminat liceul, mi-am propus sa devin inginer si am intrat la Politehnica. Prin anul 2 eram nemultumit – revoltat chiar – si am decis ca eu trebuie sa fac ceva – si anume – un site in care studentii facultatii sa critice profesorii. In mod ironic, 6 ani mai tarziu, consider ca cea mai mare realizare la care am contribuit este Gala Profilor Tari, pe al carui site sunt laudati si premiati profesorii.

O sa va spun, pe scurt, povestea:

Cu ideea mea de site am ajuns la organizatia studentilor si am ramas. Apoi am mers la ANOSR si am fost ales Vicepresedinte. Responsabilitatea mea era “educationalul”. Noi studentii trebuia sa determinam schimbarea in bine a educatiei universitare. In 2003 am participat la ultima mare greva studenteasca. Credeam, pe atunci, ca 5% din PIB pentru educatie o sa rezolve problema. Am lucrat la legea invatamantului superior pentru care am organizat ateliere de lucru studenti din toata tara. Nici acum nu exista o lege a invatamantului superior. Am lucrat la legea calitatii. Aveam intalniri lunare cu Ministrul Educatiei. Cu toate acestea, parca, la firul ierbii, in salile de curs si seminar, nu prea se schimba nimic. Cand am obtinut 5% din PIB pentru educatie s-au renovat sali de curs, laboratoare si camine dar interactiunea dintre profesori si studenti a ramas cam la fel.

Trebuia sa facem mai mult. Daca o sa se schimbe ceva fundamental in educatia universitara trebuie sa vina de la studenti si de la profesori. Cu ei trebuie sa vorbim. Procesul Bologna nu a fost mai mult decat un punct de sprijin. Desi principalul sau scop este armonizarea sistemelor de invatamant superior, promoveaza implicit multe dintre schimbarile pe care ni le doream. Sistemul de credite ECTS promoveaza invatamantul flexibil, centrat pe student. Asigurarea calitatii promoveaza, de exemplu, evaluarea profesorilor de catre studenti. Studentii sunt parteneri in procesul educational. Indirect, prin cadrul calificarilor si sistemul pe 3 cicluri sunt promovate practica si dezvoltarea de competente relevante pentru piata muncii. Am zis noi atunci ca daca studentii si profesorii ar intelege mai bine viziunea Procesului Bologna, atunci am avea sanse sa-l vedem implementat corect.

Asa a aparut Saptamana Bologna in Universitati – in 2006, pe care l-am coordonat impreuna cu Vlad.

Daca il privesc ca manager de proiect – calitate, timp si bani … SBU n-a fost un proiect reusit: am format doar 50% din nr de studenti propusi, am organizat dezbaterea finala cu 2 luni mai tarziu si familiile noastre au fost nevoite sa plateasca drumurile noastre prin tara si factura telefoanelor … deci nici in buget nu ne-am incadrat.

Din alta perspectiva, 300 de stundenti au participat la trainingurile noastre si au devenit “Instigatori Bologna”. Am organizat Saptamana Bologna in 17 universitati undea am distribuit 30000 de scrisori adresate profesorilor, 50000 de ghiduri pentru studenti si 70000 de stickere. Am organizat o dezbatere nationala si am publicat Cartea Neagra a Procesului Bologna. A fost un proiect cu impact si imi place sa cred ca am pornit o conversatie. Am primit multe laude si un premiu pentru cel mai bun proiect pe educatie si cercetare la Gala Societatii Civile.

Fiecare isi alege perspectiva – daca vrea sa priveasca partea plina sau pe cea goala a paharului. Sunt sigur ca Gala Profilor Bologna are lipsurile sale, ca orice proiect. Dar mai stiu in acelasi timp ca sunt foarte mandru de faptul ca SBU a continuat cu acest proiect si ca anul acesta incepem sa numaram traditia. E un proiect pe cat de frumos pe atat de eficace in modelul sau de a promova schimbarea. In loc sa aratam lipsurile, promovam si incurajam modelele autentice. In loc sa semnalam probleme, ne concentram atentia pe solutiile deja create de oameni extraordinari.

In acelasi timp, mai stiu ca o echipa de oameni care mai sunt si studenti lucreaza la acest proiect de 8 luni, in mod voluntar. Poate mai si aduc bani de acasa si probabil ca e primul lor proiect la nivel national. Au convins si pe altii sa sustina ideea lor si au facut-o sa se intample, intr-o economie paralela … economia voluntariatului si a entuziasmului. Povestea incepe de la Saptamana Bologna, a continuat cu Constructio Academica si continua azi, cu noi toti prezenti la aceasta Gala. Am vrut sa va spun o poveste despre implicarea studentilor. Si aceasta e doar una dintre povestile despre implicarea studentilor. Multi studenti din aceasta sala isi petrec timpul lucrand la proiecte sau pregatindu-se sa isi reprezinte colegii. Si mai sunt cateva mii care nu sunt aici. Este parte a generatiei mele in care am multa incredere.

Si mai am incredere in profii tari din aceasta sala. Nu profi bologna – profi tari. Tari pentru ca asa vorbim noi, studentii. In traducere inseamna – Extraordinari. Fascinanti. Inspirationali. Modele autentice. Oameni datorita carora ajungi sa stii, sa poti si mai ales – sa fii. Sa fii medic, sa fii inginer, sa fii biolog, filosof, arhitect. Sa fii matematician sau fizician. Sa fii cercetator, sa fii cetatean si cel mai important – sa fii om.

Ma simt onorat si umil ca am sansa sa va vorbesc dumneavoastra, studenti tari si profesori tari ai Romaniei. Si nu indraznesc mai mult decat sa va adresez o intrebare, cu care inchei:

Ce pot face impreuna, pentru educatia din Romania si implicit pentru Romania, cateva mii de studenti implicati si plini de energie impreuna cu cateva sute de sute de profi tari? Cat de buni putem sa fim impreuna? Ce probleme putem rezolva impreuna? Ce lucruri putem crea? Si cat de buni ii putem face si pe ceilalti?

Haideti sa ramanem impreuna si sa aflam.