Mi-am petrecut mai bine de o zi jucându-mă cu ele, făcând statistici, reflectând şi înţelegând lucruri despre mine. La începutul lui 2010, când m-am uitat la datele din 2009, m-a uimit cât de puţin timp a revenit activităţilor de dezvoltare (citit, scris pe blog, participat la cursuri, lucrat cu mine). Aşa că pentru 2010 am hotărât ca timpul meu să meargă echilibrat în 3 direcţii:

• Build & Achieve (aprox 2500 ore)
• Enjoy Life (aprox 1500 ore)
• Grow (aprox 1000 ore)

Nu mi-a ieşit dar sunt mulţumit că am reuşit să dublez numărul de ore investite în dezvoltare faţă de 2009. Privit “din avion”, 2010 este anul în care am început să ma echilibrez. Timpul pentru dezvoltare s-a dublat, a mai crescut puţin timpul în care ies cu prietenii, fac sport sau călătoresc şi am reuşit să mai scad de la a lucra în medie 59 de ore pe săptămână la 55. Ştiu, tot e foarte mult … Important e că merg în direcţia bună :).

O realizare importantă pentru mine în 2010 este că am reuşit să îmi concentrez energia pe CROS. De la 2000/3100 ore alocate CROS în 2009 am ajuns la 2700/2900 în 2010. Am făcut mult mai mult sport (de la 85 de ore în 2009 la 353 în 2010) şi am scris de 3 ori mai mult pe blog. Mi-am atins în proporţie de peste 70% obiectivele din categoria Build&Achieve dar sunt pe la 30% la celelalte două categorii. Am analizat cele 455 de task-uri între care s-au împărţit orele alocate CROS şi acum ştiu ce trebuie să fac mai mult în 2011 şi la ce să renunţ. Am investit mult timp şi multă energie în CROS şi am avut un an bun dar mai e mult loc de crescut eficienţa. Aproape 30% din timpul investit în diverse activităţi nu a dat niciun rezultat şi alte 40% au avut o eficienţă scăzută. Am văzut pe pielea mea cum se verifică principiul 80-20: 80% dintre rezultate sunt produse de 20% dintre acţiuni.

Anul 2011 va fi anul dezvoltării.

Până să mă gândesc mai bine, aveam câteva idei despre cum să generez venituri suplimentare faţă de cele de la CROS pe care aveam de gând să le pun în practică în 2011. Şi în 2009 şi în 2010 am avut astfel de obiective. Anul acesta vreau să rezolv problema altfel: prin “a fi”. Voi fi mai mai atent, mai isteţ şi mai creativ cu resursele. Nu voi aloca nicio oră pentru a genera venituri în plus. În tot ce voi face mă voi concentra mai mult pe “a fi” decât pe a realiza, a construi sau a avea. La fel va funcţiona şi în cazul CROS, căruia îi voi aloca mai puţine ore decât în 2010. Investiţia în dezvoltarea mea va face aceste ore mult mai productive şi mă aştept să am rezultate de cel puţin două ori mai bune. 2011 va fi anul în care voi lua timp de la a realiza lucruri şi a mă bucura de viaţă şi îl voi investi în a-mi dezvolta capacitatea de a realiza lucruri şi a mă bucura de viaţă.

La voi cum e cu “a avea”, “a face” şi “a deveni” în 2011?

Cum ar fi să lucrezi doar 4 ore pe săptămână? Ai citit bine: 4 ore pe săptămână, adică de 10 ori mai puţin decât majoritatea. Şi nu doar atât. Să poţi lucra de oriunde din lume, să ai bani să călătoreşti şi să îţi urmezi pasiunile. Să îţi petreci timpul în Buenos Aires învăţând tango, odihnindu-te între două antrenamente de kickboxing în Thailanda sau făcând scufundări lângă o insulă privată din Panama.

“4-Hour Workweek “ îşi propune să fie un ghid care te ajute să scapi de “viaţa de la 9 la 5” şi să te alaturi noului tip de oameni bogaţi care au şi bani dar şi libertatea să facă ce vor, unde vor, când şi cu cine vor. Evident, limitările legate de legile fizicii sau de legi şi de norme sociale se păstrează. Dar dacă ai avea mai mulţi bani, mai mult timp timp şi mai multă libertatea de mişcare, gama de stiluri de viaţă din care ai putea alege explodează şi te poţi alătura unei mişcări globale numită “lifestyle design”. Există deja oameni care renunţă la joburi, se mută în altă ţară la celalalt capăt al planetei sau pleacă în călătorii în jurul lumii.

Deci, 4-Hour Workweek este una dintre acele cărţi, bestseller internaţional, care vrea să te înveţe cum să îţi transformi viaţa şi care are mare succes în vremurile noastre. Am citit-o şi eu în sfârşit şi sunt gata să îmi dau cu părerea.

Mai întâi, o mică sinteză.

Evident, nu îţi transformi viaţa oricum, ci într-un număr de paşi. De data aceasta, în patru:

Pasul 1: Îţi defineşti stilul de viaţă pe care ţi-l doreşti.
Acesta ar putea să includă o afacere care merge singura şi îţi asigură un venit acceptabil. Dar banii nu sunt un scop în sine. „Noii bogaţi” cresc de 3 până la 10 ori valoarea practică a banilor pe care îi au având timp şi libertate de mişcare. Exemplul sunt biletele de avion ieftine pe care le poţi găsi daca datele de plecare şi de întoarcere sunt flexibile. Tim Ferriss mai zice să renunţi la ideea că te vei pensiona devreme şi în locul ei să distribui mini-pensionări pe tot parcursul vieţii.

Pasul 2: Elimini tot ce e în plus în viaţa ta pentru a avea mai mult timp
Tim Ferris îţi propune să aplici principiul lui Pareto potrivit căruia 20% din ceea ce faci aduce 80% din valoare. Restul sunt de eliminat. Printre lucrurile care consuma timp şi nu aduc valoare se numără majoritatea mailurilor, clienţii problematici, ştirile etc. Deci prima abordare este să limitezi numărul sarcinilor la cele cu adevarat importante. Abordarea complementară este să limitezi timpul pe care îl aloci fiecărei sarcini. Alte doua lucruri: „low information diet” adică să cultivi „ignoranţa selectivă” şi să elimini întreruperile.

Pasul 3: Automatizezi la maxim sursa de venit
Soluţia pe care insistă Tim Ferriss este să îţi gândeşti astfel afacerea încât să nu fie nevoie de tine şi apoi să externalizezi tot ce e de făcut. De exemplu, faci un site pe care vinzi un tutorial sau o carte sau un articol, externalizezi tot ce înseamnă distribuţie, serviciu clienţi, publicitate etc. Poti să ajungi să îţi externalizezi cu totul căsuţa de e-mail, programarea întâlnirilor, mailurile către soţie, research-uri etc. Cel puţin aşa zice autorul.

Pasul 4: Te eliberezi de birou pentru a obţine mobilitate
Pentru a scăpa de birou sunt propuse câteva tehnologii prin care se redirecţionează telefoanele şi poţi avea acces la calculatorul tau de oriunde din lume. Accentul se pune însă pe angajaţii care trebuie să îşi convingă şefii să le permită să lucreze virtual. Aici strategia ar fi să devii întâi de vreo 5 ori mai eficient, apoi să creezi un context în care să lucrezi de la distanţă şi să poţi demonstra că lucrezi mai eficient, apoi să îi propui un fel de perioadă de probă în care să lucrezi 1-2 zile pe săptămână de acasă şi în final propui să nu mai vii deloc.

Părerea mea

Deşi am rămas foarte sceptic în privinţa unor idei din carte, altele m-au inspirat şi mi-au plăcut. Cartea nu are prea multă substanţă fiind plină de încurajări, de platitudini şi de argumente forţate. Multă abureală.

De exemplu, o premisă centrală este că poţi să îţi creşti productivitatea personală cu 80-90%. Pentru asta, îţi dă repede câteva soluţii pe care oricum le găseşti şi în alte părţi şi se concentrează pe ce vei face odată ce eşti super productiv. Idei despre ce aş putea face dacă aş fi de 5 ori mai productiv am şi eu destule. Iar cu ceea ce propune el cred că doar un mare frecător de mentă ar putea să îşi crească eficacitatea şi eficienţa de 5 ori.

La fel e şi cu afacerea care să meargă singură. Ceea ce propune el este fie o şmecherie uşor de făcut dar care nu ar produce valoare şi cu siguranţă n-ar dura prea mult fie să produci ceva de valoare cum ar fi o carte, un tutorial sau să concepi un produs nou. Lucru cu adevărat GREU este să realizezi un produs mai bun decât ceea ce există deja iar cel UŞOR este ca odată ce îl ai să îţi automatizezi procesul de vânzare. Tim Ferriss trece repede peste ce este greu, ca şi cum ar fi un fleac iar ceea ce este de fapt uşor, explică cu multe detalii.

Sintetizând: Dacă îţi e uşor să fii de 5 ori mai productiv decât acum şi să concepi un produs care s-ar vinde, Tim Ferris îţi explică foarte frumos cum să ajungi la săptămâna de lucru de 4 ore.

Deşi nu am găsit prea mare utilitate reţetei oferite, nu-mi pare rău că am citit cartea pentru că m-a inspirat şi m-a pus pe gânduri. Mi-a placut conceptul de “lifestyle design” şi cum vinde ideea de a te elibera de constrangerile de locaţie. Subiectul în sine este unul foarte relevant şi schimbările care se întâmplă creează multe oportunităţi pentru cei care se gândesc să îşi inventeze un stil de viaţă şi muncă diferit de “9-5″. Soluţia oferită e puţin forţată dar cartea e destul de bună încât să îţi dea de gândit. Dacă ai sau te îndreapţi cu paşi siguri către o viaţă de angajat care lucrează în mare parte pentru bani, face mult overtime, deabia aşteaptă weekendul şi plăteşte rate la aragaz, trebuie să citeşti cartea!

Şi un interviu cu Tim Ferriss:

http://www.flickr.com/photos/robbie73/3387189144/

În 2009 am facut un experiment: mi-am monitorizat timpul.  Am plecat de la principiul că nu îmi pot îmbunătăţi time managementul dacă habar n-am unde se duce timpul meu. Peter Drucker în “The Effective Executive” dedică un capitol întreg pentru a susţine ideea. Redau aici un scurt paragraf:

Effective executives, in my observation, do not start with their tasks. They start with their time. And they do not start out with planning. They start by finding out where their time actually goes. Then they attempt to manage their time and to cut back unproductive demands on their time. Finally they consolidate their “discretionary” time into the largest possible continuing units. This three-step process:

• recording time,

• managing time, and

• consolidating time

is the foundation of executive effectiveness.

Effective executives know that time is the limiting factor. The output limits of any process are set by the scarcest resource. In the process we call “accomplishment,” this is time.

Dupa un an de monitorizare, ştiu exact ce am facut în cele 51 de săptămâni: la ce ora m-am trezit şi la ce ora m-am culcat în fiecare zi, câte ore am lucrat pentru CROS şi la ce task-uri, câte ore am lucrat la dizertaţia pentru master şi câte pentru licenţa în ştiinţele educaţiei. Nu e nici atât de ciudat pe cât ar putea să pară la prima vedere şi nici atât de greu. Am folosit o aplicaţie de iPhone numită iPunchclock care este special gândită pentru acest lucru. Voi explica pe larg cum se poate face într-un alt articol.

Am învăţat extraordinar de multe lucruri despre mine din acest exerciţiu.  Unul dintre lucrurile pe care le-am învăţat este că nu aloc destul timp pentru dezvoltare, învăţare, reactualizare. E ceea ce Stephen Covey numeşte ascuţitul ferăstrăului. Anul trecut aveam 2 categorii în care îmi împărţeam timpul: profesional şi personal. Urmărind ce se întâmplă cu timpul meu, am ajuns la concluzia că exista activităţi care rămân aproape mereu cu prea puţin timp: dezvoltarea personala, cititul, dezvoltarea profesionala, scrisul pe blog, arta sau cultura generală, etc. Ele au în comun faptul ca sunt importante dar nu urgente şi că rolul lor nu este de a produce ceva direct şi imediat. Pentru anul acesta, categoriile sub care se înscriu obiectivele mele sunt:

Build & Achieve

Exemplu: În 2010 valoarea (măsurată în bani) a proiectelor  CROS va creşte de 4 ori;

Enjoy Life

Exemplu: La vară merg într-o tabară de wakeboarding de minim 6 zile.

Grow

Exemplu: În 2010 voi fi gândi despre educaţie mai profund şi voi fi mai informat şi mai deştept în domeniu. Voi deveni un practician excelent.

Acesta este primul articol dintr-o serie prin care îmi propun să îmi descriu sistemul de management personal. Sper să folosească drept inspiraţie unora dintre voi dar mai ales sper să obţin feedback şi perspective diferite asupra modului în care ne putem îmbunătăţi eficacitatea şi eficienţa. Comentariile sunt binevenite :)