Traian Bruma a fondat, impreuna cu membrii Sindicatului Liber Studentesc, Organizatia Studentilor din Inginerie Electrica (OSE). Pe o perioada de doi ani a activat ca vicepresedinte al Aliantei Nationale a Organizatiilor Studentesti din Romania (ANOSR), dezvoltand departamentul educational. De asemenea, a coordonat programul NEXT, Saptamana Bologna in universitati si programul de selectie si formare a studentilor evaluatori ARACIS (Agentia Romana de Asigurare a Calitatii in Invatamantul Superior). Activeaza in domeniul educatiei non-formale pentru tineri, fiind pasionat de sporturile extreme, jocurile de strategie si de educatie.

L-am cunoscut pe Traian Bruma in cadrul scolii de vara “Branding Romania- Yes, we can!”, eveniment organizat de Clubul Liderii Mileniului Trei la Olanesti, in judetul Valcea, in perioada 26 august- 1 septembrie 2010.

In cadrul evenimentului, Traian a abordat tema procesului decizional si a procesului de invatare, structurandu-si prezentarea in puncte-cheie usor de urmarit de catre participanti. La finalul prezentarii, a acordat un interviu pentru Blogunteer, vorbindu-ne despre importanta voluntariatului prin raportare la sistemul de invatamant si la tanara generatie.

1. Ce inseamna voluntariatul in contextul societatii actuale?

Primul nivel la care ajungi sa intelegi voluntariatul, odata ce incepi sa-l faci, e pentru ca e util, pentru ca te ajuta in cariera, pentru ca inveti sa faci lucruri practice, pentru ca incepi sa cunosti oameni si pentru ca ti se prezinta tot felul de avantaje directe. Daca ajungi sa faci cu adevarat voluntariat si ajungi sa fii implicat in cauza organizatiei pentru care lupti, iti dai seama ca de fapt nu faci voluntariat pentru avantajele astea. E ceva mai mult de atat. Intelegerea mea de acum asupra voluntariatului e ca e un lucru esential al conditiei umane sa ajungi sa faci lucruri pentru ca asa vrei tu, nu pentru ca spune altcineva. La scoala, pana in clasa a XII-a, altcineva iti spune ce sa faci si dupa facultate e foarte probabil ca altcineva sa-ti spuna ce sa faci intr-un sistem mare, gen corporatie. Mi se pare critic sa experimentezi, ca om, ce inseamna sa faci un lucru pentru ca asa vrei tu si sa vezi ce iese din asta, cum te simti si daca poti sa gestionezi toate lucrurile acestea. Asta a fost pentru mine voluntariatul in organizatii studentesti. A fost sansa sa descopar cum e sa fac lucruri ca asa vreau eu, nu ca mi le zice altcineva. Dupa ce faci asta si vezi ca merge, nu o sa mai vrei niciodata sa te intorci la a face lucruri pentru ca primesti o recompensa.

2. Cum si in ce fel contribuie voluntariatul la dezvoltarea personala?

In primul rand, iti da posibilitatea sa vezi cum e sa fii autonom. Voluntariatul te invata sa fii autonom. Dupa asta, sunt zeci de mii de moduri in care contribuie (zambeste). Inveti toate lucrurile practice pe care nu le inveti in sistemul formal de invatamant: sa lucrezi cu oamenii, sa conduci proiecte, sa conduci organizatii, sa scrii articole, sa faci site-uri, sa lucrezi in diverse soft-uri. Inveti de la lucruri complexe, cum ar fi sa dezvolti organizatii si proiecte, pana la chestii marunte.

3. Consideri ca voluntariatul este un element de start in cariera pentru tinerii de astazi?

Daca ai putea sa faci voluntariat toata viata, ar fi excelent. Daca nu, poate sa fie un element de start si un element catre care aspiri. Sa ai o perioada in care 5-10 ani faci lucruri din alte motive, poate vrei sa-ti iei o casa, dar ideal ar fi ca la un moment din viata ta sa ajungi in punctul in care ceea ce faci sa fie egal cu ceea ce-ti doresti sa faci.

4. Care ar fi calitatile principale ale unui voluntar?

Cred ca initiativa e o mare calitate. Mai este vorba de dorinta de dezvoltare: sa vrei sa cresti, sa simti ca vrei sa faci lucruri. Sa ai energie- asta e foarte important pentru ca voluntariatul e foarte posibil sa-l faci in paralel cu scoala sau job-ul si atunci e nevoie de multa energie.

5. Cum vezi sistemul de educatie in prezent? Care ar fi principalele calitati si defecte ale acestuia?

Sistemul nu are nicio calitate si sunt foarte sigur cand spun asta. In schimb, sunt elemente ale lui, sunt oameni pe care ii intalnesti in sistemul de educatie care au multe calitati. Sunt profesori extraordinari, sunt materii care sunt foarte interesante si te pot prinde la un moment dat. Prin sistem inteleg felul in care toate astea sunt aranjate, felul in care sunt aranjate materiile, profesorii, incat tu sa ai un parcurs. Felul in care sunt aranjate nu are nicio calitate, are numai defecte. Noroc ca mai exista materii si profesori plini de calitati.

6. Din cauza sistemului educational din prezent, elevii ajung sa fie oarecum restrictionati din punctul de vedere  al creativitatii. Cum mai poate fi dezvoltata creativitatea in acest context?

Raspunsul este valabil la multe lucruri: learning by doing (inveti facand). Eu am invatat sa fiu creativ atat cat sunt acum in organizatii studentesti pentru ca faceam proiecte de la zero. Asta inseamna sa fii creativ: sa creezi lucruri acolo unde nu erau. Viata reala iti pune foarte multe provocari pentru creativitate. Trebuie doar sa iesi din viata asta structurata de altcineva si sa intri in viata reala, sa vezi care sunt problemele, sa ti le asumi. In momentul in care ai vazut o problema si vrei sa o rezolvi, incearca sa devii creativ ca sa se intample asta.

7. Care sunt instrumentele care ne ajuta sa iesim din acest sistem? In afara de voluntariat, ce altceva mai vezi?

Exista un singur instrument: mintea ta. Sa iesi din sistem nu inseamna sa pleci de la scoala. E si asta o varianta, dar e extrema si nu cred ca buna pentru multi oameni (zambeste). Mintea ta e cel mai bun instrument sa iesi din sistem. Sa fii intr-un sistem in care iti conduci singur educatia, stii ce ai de facut, stii ce-ti trebuie, ce nu-ti trebuie, iti cauti oportunitati, alegi ce faci cu viata ta si cu timpul tau, te gandesti la cat timp trebuie sa acorzi scolii, de exemplu, si te gandesti daca iti place sau nu si dupa aceea faci ce e de facut. E doar un salt mental pe care trebuie sa-l faci. Nu se ocupa nimeni de educatia ta, nici scoala, nici altcineva, tu trebuie sa faci asta.

8. Cum vezi un sistem de invatamant modern?

Un sistem modern ar fi asa: ar trebui sa functioneze nu ca un proces tehnologic, asa cum e acum, ar trebui sa functioneze ca un proces organic. Deci in loc sa ne comportam cu oamenii ca si cum am fabrica piulite, sa ne comportam cum ne comportam cu plantele cand le cultivam. Planta creste ea singura, nu trebuie sa tragi de ea sa creasca. Asta inseamna ca ce trebuie sa faca un sistem de educatie e sa ofere resursele fara sa ingradeasca, fara sa dea planuri pentru oameni, fara sa te oblige sa faci lucruri. Trebuie doar sa fie acolo cu resursele. Educatia e un proces care sustine procesul de dezvoltare personala naturala a fiecaruia dintre noi si trebuie sa-si asume acest rol neintruziv.

9. Ce mesaj ai pentru tinerii aflati la inceput de cariera?

Vreau sa stie ca in educatie, in lume, in acest moment, in toata societatea se intampla o revolutie si educatia e un domeniu in care cu atat mai mult se intampla o revolutie. Peste tot in lume. Pana ajunge aceasta revolutie la noi, ei nu vor mai fi tineri. Asta inseamna ca revolutia pentru ei trebuie sa inceapa in ei, sa nu se astepte sa se transforme sistemul inainte. Revolutia incepe cu ei, in ei.

“The Element is the meeting point between natural aptitude and personal passion”

“When people are in their Element, they connect with something fundamental to their sense of identity, purpose, and well-being.”

Azi am terminat de citit cartea “The Element” a lui Sir Ken Robinson, care este cartea lunii martie la CROS.

L-am vazut prima data pe Ken Robinson la TED, in celebrul sau speach “Do schools kill creativity?“.  Daca nu e cea mai populara prezentare, sigur e intre cele mai populare 10 prezentari de la TED. De atunci sunt fan. Daca as face topuri, ar fi in top 10 al oamenilor care ma inspira si a caror idei le impartasesc si in top 5 al oamenilor care gandesc si comunica despre nevoia transformarii educatiei.

“The Element” dezvolta ideea ca oamenii traiesc vieti fericite si implinite atunci cand se afla in elementul lor, adica in acel loc in care abilitatea lor naturala se intersecteaza cu pasiunea. De cand am inceput sa o citesc, cartea a reusit sa-mi instaleze in gandire conceptul de a fi in elementul tau. Conceptul se integreaza bine si cu modul in care am inceput sa inteleg fericirea datorita lui Martin Seligman si Mihaly Csikszentmihalyi care, tot la TED vorbesc despre “What positive psychology can help you become” si respectiv “Creativity, fulfillment and flow“. Ei spun ca exista 3 niveluri ale fericirii:

• nivelul 1: placerea (ex: sex, mancare, confort, etc)
• nivelul 2: flow – atunci cand esti complet absorbit de o activitate, timpul se opreste si tu esti 100% acolo;
• nivelul 3:  sa contribui la ceva mai mare decat tine, sa creezi ceva sau sa ajuti oamenii;

Ce se numeste flow la Seligman si Csikszentmihalyi la Ken Robinson se numeste a fi in elementul tau. Exista totusi o diferenta de nuanta. A fi in elementul tau presupune sa iti descoperi un fel de pasiune a vietii care te aduce in starea de flow aproape de fiecare data. Flow-ul e mai mult o stare de moment pe care o poti experimenta facand si alte lucruri. Daca flow-ul este un ingredient distinct al fericirii, a fi in elementul tau presupune sa fii in starea de flow dar contribuie si la sentimentul ca viata ta are un scop.

Am facut paranteza asta mare pentru ca vreau sa recomand   “The Element”  educatorilor, hristilor si liderilor care imi citesc blogul. Pentru mine, scopul fundamantal al educatiei, resurselor umane sau al leadershipului este acela de a-i ajuta pe oameni sa traiasca vieti fericite si implinite, in armonie cu ceilalti oameni care isi traiesc propriile vieti fericite si implinite. Cred ca cei care lucreaza cu oamenii trebuie sa inteleaga la un nivel foarte profund ce inseamna fericirea si implinirea umana iar cartea lui Ken Robinson poate fi o piesa din puzzle.

E o carte care se citeste usor si relativ repede. Eu am citit-o in 7-8 ore.  Lectura e placuta pentru ca in mare parte cartea e o colectie de povesti ale unor oameni care si-au descoperit “elementul”. Fiecare poveste sustine una dintre perspectivele pe care Ken Robinson le propune asupra elementului. Fiecare dintre cele 11 capitole trateaza o perspectiva care e sustinuta de mai multe povesti spuse mai pe scurt sau mai detaliat.

“The Element” se numeste primul capitol in care Ken Robinson pleaca de la 3 povesti pentru a ajunge sa defineasca elementul. Pe scurt, exista doua caracteristici cheie ale elementului: abilitatea – I Get It! si pasiunea – I love it! si doua conditii necesare pentru a te afla in elementul tau: atitudinea – I want it! si oportunitatea – Where is it?.

In capitolul 2 – “Think differently” propunerea e sa gandim diferit despre capacitatile umane. Stim (de fapt Ken Robinson stie) despre intelingenta umana ca este:

(1) diversa – adica nu e limitata la ceea ce masoara testele de IQ – abilitatea de efectua rationamente verbale si logico-matematice; acesta este doar unul dintre modurile in care intelingenta umana se exprima. Gandim despre lume in toate modurile in care o experimentam: in sunet, in miscare, in imagine, etc

(2) dinamica – adica evolueaza in timp; ne folosim mai multe parti ale creierului in fiecare activitate pe care o facem si de fiecare data se creeaza noi conexiuni; Einstein intervieva poeti ca sa invete despre intuitie si imaginatie si canta la vioara in timp ce se gandea la probleme complicate de fizica;

(3) distincta – fiecare persoana are propria intelingenta, unica ca o amprenta; daca exista 7, 10 sau 100 de tipuri de intelingenta, fiecare dintre noi le folosim intr-o combinatie unica;

Sa iti descoperi elementul inseamna sa iti descoperi punctele tari tinand seama de toate modurile in care experimentezi lumea din jurul tau si avand o perspectiva larga asupra a ceea ce inseamna inteligenta si capacitate umana.

“Beyond Imagining” este capitolul in care Ken Robinson argumenteaza ca, in viziunea sa, creativitatea si inteligenta sunt lucruri foarte asemanatoare, sa gandesti creativ fiind cea mai inalta forma de manifestare a inteligentei. Creativitatea nu e rezervata unor oameni speciali sau unor domenii speciale cum sunt arta si designul. Toti avem capacitati enorme de a fi creativi si putem fi creativi in orice domeniu de la matematica si inginerie la sport si afaceri. Imaginatia este puterea de a crea in minte lucruri care nu sunt prezente in simturile noastre. Imaginatia sta la baza fiecarei realizari umane si datorita ei suntem capabili sa ne intoarcem in trecut, sa contemplam prezentul sau sa anticipam viitorul. Tot imaginatia este responsabila pentru capacitatea noastra de a crea. Iar capacitatea de a crea este cea mai mare promisiune a descoperirii elementului fiecaruia dintre noi.

“In The Zone” trateaza starea de flow si felul in care se opreste timpul atunci cand esti complet absorbit in ceea ce faci. Sa fii absorbit de un anumit lucru e un indiciu critic care iti sugereaza ca te afli in elementul tau.

“Find your tribe” – multi oameni isi descopera elementul atunci cand isi intalnesc tribul, adica grupul de oameni care impartasesc aceeasi pasiune.

“What will they think” e despre barierele pe care le intalnim in a ne gasi elementul sau “cercurile de constrangere”: personale, sociale, culturale.

“Do you feel lucky?” vorbeste despre atitudinea de care ai nevoie pentru a-ti gasi elementul. Mesajul e ca norocul si-l face omul cu mana lui, adica trebuie sa fii proactiv in a-ti cauta elementul.

“Somebody help me” e despre rolul extraordinar al mentorilor in descoperirea “elementului”. Primul rol este acela de a recunoaste in noi talentul sau pasiunea. Al doilea rol este de a ne incuraja si a ne da incredere ca putem realiza lucruri pe care noi le-am putea considera imposibile. Al treilea rol este de a ne facilita drumul catre element oferindu-ne sfaturi, tehnici, lasandu-ne sa gresim dar ajutandu-ne sa invatam din greseli si sa mergem mai departe. Al patrulea rol este acela de a ne impinge sa ne depasim ceea ce noi percepem ca fiind limitele noastre.

“Is it to late?” argumenteaza cu exemple convingatoare ca niciodata nu e prea tarziu sa iti descoperi si sa iti urmezi elementul. Harriet Doerr si-a descoperit pasiunea pentru scris si talentul la 65 de ani si a devenit autoare celebra. Exemplele similare sunt numeroase.

Capitolul 10 pune intrebarea “For The Love Or For The Money?” si ofera exemple de oameni care si-au urmat elementul fara sa faca din acest lucru profesia vietii lor.

Ultimul capitol “Making The Grade” trateaza rolul scolii si demonsteaza prin exemple ca educatia in scoli, asa cum este acum, nu este un mediu in care oamenii isi pot descoperi si urma elementul. Sunt oferite mai multe exemple de scoli alternative in care copiii sunt incurajati sa isi descopere talentele si sa isi urmeze pasiunea. O educatie in spiritul Elementului ar implica transformarea educatiei din scoli in toate aspectele ei majore: curriculum (ce se invata?), pedagogie (cum se invata?) si evaluare (cum evaluam elevii si scolile?).

“Some of the most brilliant, creative people I know did not do well at school”

“Many of them didn’t really discover what they could do until they’d left school and recovered from their education”

In primul rand, Ken Robinson sustine eliminarea ierarhiei materiilor prin neacordarea unei importante mai mari unora in detrimentul celorlalte (de exemplu – matematica fata de dans). In al doilea rand, trebuie sa punem in discutie ideea de materii pentru a putea crea un curriculum fluid, flexibil si interdisciplinar. In al treilea rand, curriculumul trebuie sa fie personalizat. Invatarea e un proces personal, mai ales daca vorbim de incurajarea oamenilor catre pasiunile si talentele lor.

Educatia in spiritul Elementului are implicatii si in privinta predarii. Ken Robinson considera ca reformele care incearca sa faca educatia “teacherproof” merg in directia gresita. Cele mai de succes sisteme merg in directia opusa, investind in profesori. Motivul pentru care oamenii reusesc este ca au pe altii care sa le inteleaga talentele si provocarile. Marii profesori au inteles intotdeauna ca rolul lor nu este sa predea materii ci sa predea elevilor. Mentoratul si coachingul sunt pulsul vital al unui sistem de educatie.

Implicatiile pentru evaluare sunt prezentate printr-o analogie intre sistemele de asigure a calitatii de la restaurante. Exista sistemul de asigurare a calitatii de la fast-food-uri care presupune standardizare dusa la extrem. Rezultatul este de multe ori mancare nesanatoasa, obezitate, etc. Un alt sistem de asigurarea a calitatii este cel Michelin in care se stabilesc criterii de excelenta fara a fi prevazut modul in care acestea trebuie atinse. Evaluarea se face de catre experti care tin cont de toate particularitatile. Rezultatul este ca fiecare restaurant Michelin este unic dar toate sunt extraordinare.  Tendinta multor tari este sa adopte un sistem de asigurare a calitatii de tip fast-food, cu multa standardizare (teze unice de ex). Ken Robinson afirma ca viitorul educatiei nu este in standardizare ci in particularizare; Nu in promovarea gandirii de grup si a deindividualizarii ci in cultivarea profunzimii si dinamismului abilitatilor umane de toate felurile.

Eu am prezentat scheletul ideilor. Valoarea si inspiratia pe care mi-a oferit-o The Element sta in felul in care e scrisa si in argumentarea fiecarei afirmatii prin povesti ale unor oameni care traiesc in Elementul lor.

Daca aveti o ora, gasiti aici prezentarea filmata de la lansarea cartii din Los Angeles. E o placere sa il asculti pe Sir Ken Robinson. Mai jos e un interviu de cateva minute despre The Element.