Comments for Traian Brumă

Comment on Monopolului statului – Cazul educaţiei by Rolul sistemului educațional în viziunea lui Noam Chomsky | Life as a book

Rolul sistemului educațional în viziunea lui Noam Chomsky | Life as a book — Sun, 05 Feb 2012 20:42:01 +0000

[...] acestuia. Este interesant să urmăriți debaterile de la clip de pe YouTube, dar și cele de aici. Articole [...]

Comment on Monopolului statului – Cazul educaţiei by Societatea, libertatea si educatia pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu.

Societatea, libertatea si educatia pe Trilema - Un blog de Mircea Popescu. — Sun, 05 Feb 2012 18:42:26 +0000

[...] survine de la un bloger pe numele lui Traian Bruma, si se potriveste perfect cu ce gindesc si-am scris eu pe tema (O scurta istorie a educatiei, [...]

Comment on Povestea băieţelului căruia îi plăcea să deseneze by Andreea

Andreea — Thu, 26 May 2011 07:56:15 +0000

Citisem povestioara deja și de-atunci am rămas impresionată. Foarte dureros, într-adevăr. Mi-aduce aminte de anii dinainte de școală, când citeam și scriam fără să mă fi obligat cineva sau să-mi fi spus cum să fac, desenam, compuneam poezii (una despre Stefan Cel Mare, ciudat nu?:) ) și cutreieram pădurile din apropiere în căutare de frunze, pietre și flori deosebite. Și de cum totul s-a schimbat odată ce m-am dus la școală și-a trebuit să fac lucrurile cum voia învățătorul. N-am mai scris poezii de-atunci, doar compuneri despre primăvară și despre mama. N-am mai desenat în afara orei de desen. N-am mai avut cum să ajung la o pădure în afara vacanțelor.
Și-acum mă zbat să-mi regăsesc pasiunea de a crea și curiozitatea față de lumea naturală. Și mi-e greu. Nu pot să nu mă întreb, neputincioasă, cum ar fi fost dacă n-ar fi intervenit școala atât de brutal în viața mea.
Sper ca cei pe care-i emoționează povestioara să n-o treacă cu vederea, să n-o vadă ca pe-o metaforă și să înțeleagă că asta li se întâmplă copiilor în fiecare zi. Și sper să realizeze că pot face ceva și au o responsabilitate morală față de copii.

Comment on The Element by Andreea

Andreea — Thu, 26 May 2011 07:43:38 +0000

Bună recomandare! Sunt pe la jumătate. E scrisă foarte bine și, așa cum ai spus, e o lectură plăcută.
Mă întristează puțin înțelegerea faptului că n-am ajuns până la vârsta asta să-mi găsesc Pasiunea, dar trag speranțe să se întâmple cât de curând. Cine știe?! Poate cartea lui o să m-ajute să pun lucrurile în perspectivă. În orice caz, mă încurajează să caut, să încerc lucruri noi, să mă bucur de ce pot face.
Așa că o recomand și eu.

Comment on Scurtă biografie by LiviuVisan

LiviuVisan — Tue, 17 May 2011 07:39:30 +0000

foarte concis!
m ai pus pe ganduri….

Comment on 2% pentru CROS by Cocalari si Pitzipoance

Cocalari si Pitzipoance — Sun, 08 May 2011 16:18:37 +0000

Salut! Ce zici de un link exchange cu ARFE.RO? Are PageRank 3 si aproape 2000 unici/zi. Contacteaza-ma te rog pe contact[at]arfe.ro daca te intereseaza. Mai multe detalii aici: http://arfe.ro/parteneri/

Comment on Monopolului statului – Cazul educaţiei by Andreea

Andreea — Thu, 05 May 2011 09:00:46 +0000

@Stefan Vlaston:
1. Nu e nevoie de ONG-uri si voluntari. E nevoie de dreptul la educatie acasa si la fondare de scoli democratice. Iar scoala vietii nu inlocuieste gramatica, aritmetica, cititul, ci le contine, dandu-le mai multa valoare pentru ca apar in situatii concrete si raspund nevoilor reale ale copiilor.
2. Socializarea din scoala este nociva. N-o sa citez cazurile de violenta, ca sa nu-mi atrag tot felul de critici ca speculez exceptiile. Dar o sa citez competitia, ierarhizarea, segregarea pe varste, uniformizarea incercata prin uniforma, coduri comportamentale, programa comuna, notare, testare, etc. Cu cati colegii de clasa legam prietenii autentice? Cu cati profesori legam prietenii autentice? Pe cati ajungem sa-i cunoastem cu adevarat? In plus, cand credeti dumneavoastra ca socializeaza copiii? La ore, cand n-au voie sa vorbeasca neintrebati sau despre altceva decat ce prezinta profesorul? In pauzele scurte, in care trebuie sa mearga la baie, sa bea apa, sa manance, sa-si dezmorteasca picioarele, sa-si scoata din ghiozdan cartile si caietele?
3. Da, am avut profesori de care-mi amintesc cu placere. Sunt cei care au sfidat sistemul, mai mult sau mai putin. Care au permis apropierea de elevi, care au discutat si alte idei decat cele din manual, care nu-mi dadeau cu flit cand ii intrebam ceva. Restul, 99% au fost ca niste fantose, ca niste masti purtatoare de autoritate, care m-au facut sa ma tem de adulti. Si nu au cum sa compenseze cei doi-trei pomeniti mai sus. Raportul de inferioritate-superioritate dintre elev si professor nu permite relatii autentice, empatice, profunde.
Copiii pot cunoaste astfel de adulti providentiali si in afara scolii si relatiei dezechilibrate propuse de aceasta.
4. Angajatorii care pun pret doar pe diplome sunt din ce in ce mai putini. Eu nu lucrez in domeniul in care m-am format. Am citit un studiu recent care spunea ca doar 40% dintre absolventi lucreaza in domeniul studiat. In plus, poti obtine o diploma de facultate fara sa treci prin cei 18 ani de chin anterior.
5. Multe poti invata dand cu sapa, desi e impropriu spus “o vara intreaga”. Dand cu sapa inveti despre sol, plante, propriul corp, fizica, etc. Pe drumul spre sapa si de la sapa, seara la masa, in pauza de pranz discuti, privesti, te gandesti, citesti sau orice altceva. Si nu, munca fizica nu abrutizeaza. Te tine sanatos, si fizic si mental.
6. Sincer, orice ar fi mai bun decat scoala, aceasta inchisoare fortata. La muzeu si la biblioteca ma duc pentru ca asa aleg sa fac, sunt liber sa ma misc, sa-mi aleg ce privesc, ascult, citesc, gandesc. Pot sa plec oricand sau pot sa nu vin deloc. Nu dau socoteala nimanui si nimeni nu-mi comanda corpul sau gandirea.

Comment on Monopolului statului – Cazul educaţiei by Andreea

Andreea — Thu, 05 May 2011 08:40:16 +0000

@Adrian: imi permit sa intervin cu o alta perspectiva.
Ce are societatea larga (notiune abstracta pana la urma) cu educatia copilului meu? Eu incerc mereu sa personalizez discutia, pentru ca pana la urma vorbim de copii in carne si oase, care ne-ar putea fi fii si fiice, nepoti, veri, etc.
Mie nu-mi pasa de ce vrea societatea de la mine. Nu-i dau dreptul sa-mi dicteze ce sa fac, ce sa gandesc, ce sa muncesc. Eu hotarasc toate astea (cel putin acum, cand sunt adult). De ce sa nu lasam copiii sa hotarasca pentru ei insisi?
Si nu, nu vor deveni niste proscrisi care nu se integreaza in societate, dimpotriva. Isi vor gasi locul in ea, pentru ca vor avea timp si energie sa-si gaseasca pasiunea, vocatia, scopul, oricum vrem sa-i zicem si cand il vor gasi, vor aduce o contributie mult mai valoroasa comunitatii.
Educatia este un proces intern care-i apartine copilului, nu statului, nu societatii. El nu este un membru al societatii, un cetatean, un muncitor, un venit, o cifra in sondaje, ci o fiinta reala, unica, independenta, cu drepturi inalienabile.

Comment on Monopolului statului – Cazul educaţiei by Andreea

Andreea — Thu, 05 May 2011 08:24:13 +0000

@Traian: Si mie mi se pare mai potrivita persoana a II-a singular.
As zice ca am ceva experienta. Am terminat Facultatea de Litere hotarata sa predau literatura intr-un liceu. Aveam toate iluziile unei fete de 22 de ani, indragostita de literatura si convinsa ca pasiunea mea va fi contagioasa si-i va motiva pe viitorii mei elevi sa citeasca, sa discute, sa viseze, sa scrie.
Dupa un examen traumatizant de titularizare si-o nota de 6 (rusinoasa pentru absolventa situata in primi zece din promotie), am capatat un post la o scoala generala din Ploiesti. M-am trezit in fata copiilor fara sa fi fost de fapt pregatita. Toate teoriile pedagogice buchisite la cursuri si seminarii au zburat pe fereastra. Asistasem la orele unor profesori si “predasem” vreo doua, dar n-a fost nici pe departe destul.
Asa ca am recurs la metodele clasice: manual, caiete, exercitii, teme. Colegele de catedra au avut grija sa-mi spulbere orice entuziasm, spunandu-mi ca o sa vad eu ca n-are rost sa ma chinui sa fac altceva ca oricum le intra pe-o ureche si le iese pe alta. Ma indreptam spre rutina din ignoranta, dar am avut norocul sa intru la un master de pedagogie din Bucuresti, facut de profesori pasionati si interesati de studentii lor. Acolo am invatat tot felul de tehnici de predare moderne, interactive, creative. Si-am inceput sa le aplic. Asa am ajuns sa lucrez cate 12 ore pe zi, pregatind lectii si materiale, gandind tot felul de artificii care sa-i atraga pe copiii inspre ce trebuia sa le bag in cap conform programei.
Ar parea un final fericit, nu? Tanara profesoara gaseste resursele si informatia de care avea nevoie pentru a tine ore interesante si pline de entuziasm.
Din pacate sau din fericire, depinde cine citeste, aventura mea in sistemul de scolarizare obligatorie a luat sfarsit dupa 8 luni de predare.
Ideile cu care jonglam la master, lecturile mele legate de alternative educationale, conversatiile cu oameni a caror aparitie a fost providentiala pentru mine si starea mea de continua nemultumire si depresie m-au indepartat de scoala. Am inteles ca nu am cum sa schimb ceva esential in ce li se intampla copiilor.
Sigur, as fi putut ramane in memoria lor drept “draguta doamna de romana, care nu ne certa si ne vorbea asa de frumos despre carti si scriitori”, dar asta nu eram eu. Nu puteam trece peste note, teste, examene, teme, gramatica absurd inclusa in programa, orarul fixat dupa nevoile profesorilor, pauzele prea scurte, uniforma obligatorie, regulamentul de buna purtare, amenzile si pedepsele aplicate fara prea multa bataie de cap. Mi-am dat seama ca orele mele, cu activitati dragutele si mai putin plictisitoare nu puteau compensa ce li se intampla elevilor mei in fiecare zi si ca nu mai puteam contribui la un sistem care nu tine cont de drepturile lor.
Au trecut doi ani si ceva de cand am renuntat la meseria de profesor si n-am niciun regret, nici macar pentru acele 8 luni dificile. Cred ca totul a venit in viata mea pentru ca aveam nevoie sa vad adevarul despre institutia asta care mi-a guvernat 12 ani din viata.
Preocuparea mea pentru eduatie nu a luat sfarsit. Continuu sa citesc despre asta, discut si scriu mult, dar nu mai echivalez educatia cu scoala. Sistemul meu de valori nu o mai permite. Acum sunt o activista anti-scoala, pro-educatie adevarata (scoli democratice, homeschooling, unschooling).

Comment on The Element by 3 lucruri de făcut în studenţie | CROS

3 lucruri de făcut în studenţie | CROS — Wed, 04 May 2011 18:51:34 +0000

[...] când am citit The Element am dezvoltat un obicei de a încerca să aflu cum îşi crează oamenii pe care îi întâlnesc [...]