Interviu Fishington Post: Creativitatea ca alternativă

Interviu publicat în Fishington Post:

————————————————-

Traian Brumă este unul dintre fondatorii CROS (Centrul de Resurse pentru Organizaţii Studenţeşti), prima universitate alternativă din România unde, în primul rând, învață oamenii să învețe singuri. Când nu se ocupă de CROS, iese cu rolele, merge la munte cu placa, joacă șah, StarCraftHeroes III și ascultă ,,Implant pentru Refuz’’ &  ,,Rage Against The Machine’’.

De ce, pe bune? De ce să faci o Universitate Alternativă, când poţi să-ţi vezi de treabă şi, eventual, să îţi faci un business?

Când am terminat liceul voiam să am o firmă care într-un final să facă bani fără ca eu să mai lucrez. Credeam atunci că frumuseţea vieţii va fi direct proporţională cu banii pe care îi voi cheltui. Am descoperit ulterior altceva despre mine: că  îmi place tare de tot viaţa mea când sunt “in flow” şi când am un scop mai mare căruia să mă dedic. Starcraft sau Heroes III mă ţineau ore şi zile lipit de calculator. Antreprenoriatul în educaţie s-a dovedit de 10 ori mai tare decât un joc de strategie – mă ţine de 10 ani “in flow”. Apoi, cred că transformarea profundă a educaţiei e cel mai important proiect al următorilor 20 de ani în România iar universitatea noastră alternativă are un rol important de jucat. Treaba mea e o universitate alternativă şi nu altceva pentru că îmi aduce multă împlinire să fac parte dintr-un proiect care va lăsa lumea mai bună decât am găsit-o.

Unde şi când s-a  întâmplat? A apărut ideea în urma unui fel de brainstorming?

Eram la o terasă în Cluj, după vreo 4 ani de proiecte în care încercam să schimbăm universităţile din interior. Nu era un brainstorming, stăteam la o bere şi constatam că universităţile nu prea se lasă schimbate de proiectele noastre. Şi aşa a apărut întrebarea “Cum ar fi să facem noi o universitate?”

Care e cel mai important lucru care o face să funcţioneze, în momentul ăsta? Crearea unor soluţii alternative sau creativitatea studenţilor?

Curajul nostru – cei 14 din echipă – curajul studenţilor de a alege ceva atât de neconvenţional, curajul partenerilor de a investi împreună cu noi. Cred ca ăsta e ingredientul zero după care urmează multe altele.

Ce îi lipseşte cel mai mult?

Vreo 400.000 euro pentru următorii 2 ani, care să completeze veniturile actuale până ajungem la sustenabilitate. Sau un fundraiser foarte bun.

A fi revoluţionar în educaţie înseamnă a refuza rigiditatea formală a sistemului de stat?

Da, înseamnă şi asta. Înseamnă a-ţi petrece timpul încercând să transformi educaţia în ceva foarte diferit de ce este acum.

De ce ar alege un viitor student Universitatea voastră în defavoarea celor de stat? Blochează creativitatea sistemul educaţional de stat?

Pentru că nu-i plictiseşte. Pentru că totul e personalizat. Pentru că nimic nu e obligatoriu deci singura variantă e să vii de plăcere. Pentru că oamenii de la care înveţi sunt practicieni cu experienţă. Pentru că la noi îţi poţi exersa autonomia, colaborarea, creativitatea, iniţiativa şi pentru că găseşti o atmosfera în care “posibilitatea” pluteşte în aer.

De ce neapărat o Universitate “live”? Te-ai gândit vreodată să o îndrepţi spre metode alternative precum coursera.org saukhanacademy.org?

Universitatea noastră este gândită plecând de la faptul că există Coursera, EdX,UdemyUdacityFuturelearn şi alte platforme similare. “Conţinutul” e o problemă aproape rezolvată. Noi suntem perfect complementari adăugând personalizare, community building şi conexiunea cu proiecte reale. Acum le facem într-o combinaţie de “live” şi “online” şi nu cred că vom putea reproduce 100% online intensitatea experienţei actuale.

Dacă te-ai întoarce în timp şi ai avea această opţiune la admiterea la facultate, care ar fi reacţia părinţilor tăi?

S-ar opune la început. Eu aş insista. Ne-am certa o vreme şi în cele din urmă ei ar ceda înţelegând că e foarte important pentru mine.